Aici avem o scenă din filmul „Teodora Împărăteasa Sclavă” din 1954 cu Gianna Maria Canale, Georges Marchal, interpretând personajele principale Teodora și Justinian.
Aici, o avem pe Sarah Bernhardt, (1844-1923) actriță franceză în rolul împărătesei Teodora în piesa cu același nume de Victorien Sardou în 1885.
În realitate, ar fi arătat așa:
Mozaicul Împărătesei Teodora din Biserica Sfântul Apollinare. În jurul secolului al VI-lea, autor necunoscut, Foto Profimedia
Viața ei a fost considerată scandaloasă de contemporani, dar și profund neobișnuită prin ascensiunea socială spectaculoasă.
La un moment dat, desfrânarea ei părea că nu mai avea limite.
Teodora s-a născut într-un mediu umil, fiind fiica unui îngrijitor de urși de la hipodromul din Constantinople. În tinerețe, a lucrat ca actriță și dansatoare, o profesie asociată în acea vreme cu imoralitatea și prostituția. Sursele ostile, în special istoricul Procopius, o descriu ca având o viață extrem de libertină, participând la spectacole indecente și relații multiple, ceea ce i-a creat o reputație scandaloasă.
În scrierea sa celebră, „Anecdota” (Istoria Secretă), Procopius o portretizează ca pe o femeie „desfrânată fără limite”, susținând că își folosea farmecul și sexualitatea pentru a manipula bărbați influenți. Totuși, mulți istorici moderni consideră aceste relatări exagerate, motivate politic și personal.
Porecla implicită care i s-a atribuit în tradiția ostilă nu era una oficială, ci mai degrabă o reputație: „actrița desfrânată devenită împărăteasă”. Această transformare, de la o viață considerată decadentă la poziția supremă în imperiu, este una dintre cele mai inedite povești de ascensiune feminină din Antichitate.
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!