A fost ziua despărţirii de Mircea Lucescu. Într-un cadru restrâns, la Biserica Sfântul Elefterie, familia, prietenii şi cei care i-au fost aproape de-a lungul vieţii au venit să îi aducă un ultim omagiu.

Cutremurat de durere, Răzvan a fost sprijinul mamei sale în clipele grele. A stat lângă ea pe tot parcursul slujbei, a ţinut-o de braţ şi a încercat să îi dea putere. La un moment dat, cu greu şi-a găsit cuvintele şi le-a vorbit celor prezenţi în biserică despre tatăl său, omul pe care l-a iubit şi pe care l-a admirat toată viaţa.

"S-a luptat, a învins, a pierdut, a fost fericit, a fost mâhnit, a trecut prin toate situaţiie posibile şi imposibile pe care le poate oferi viaţa. Viaţa lui a fost condusă de o mare pasiune, fotbalul. A întâlnit foarte mulţi oameni în viaţa aceasta. Le datorează foarte mult multora. Noi vrem să le mulţumim tuturor celor care, măcar pentru un moment au făcut parte din viaţa lui", a declarat Răzvan Lucescu.

Ziua despărţirii de Mircea Lucescu

Alături de familia Lucescu au fost mulţi dintre foştii elevi ai marelui antrenor. Printre ei şi Gheorghe Hagi, Ionuţ Lupescu, Costel Gâlcă sau Dănuţ Lupu.

"Nu a fost doar cel mai mare antrenor român. A fost un român universal, un om strălucit. Un ambasador al României. Un om de cultură, cu care puteai vorbi oricând orice. Un om de artă", a declarat George Copos.

La finalul slujbei, sicriul lui Mircea Lucescu, învelit în drapelul României, a fost scos din biserică de garda de onoare a Jandarmeriei.

După slujbă, Răzvan Lucescu s-a îmbrăţişat, pe rând, cu toţi cei care au venit să-i fie alături. Au venit la Bucureşti şi jurnalişti, dar şi oficiali din Turcia, ţara în care Mircea Lucescu a fost iubit ca un adevărat simbol al fotbalului.

"Suntem aici să ne facem ultima datorie faţă de antrenor. Bineînţeles, el nu va fi uitat niciodată. Va rămâne în inimile noastre. Ni-l vom aminti cu cele mai bune sentimente pentru lucrurile pe care le-a reuşit", a declarat Türker Tozar, reprezentant Federaţia Turcă de Fotbal.

"Sunt prieten din 1970 cu Mircea Lucescu. Am copilărit, cum se zice, cu ei, la Dinamo, cu toată lumea fotbalului. Extraordinar. Adică era atât de bonom. Pe toţi îi ajuta. Plus toată garda pe care a inventat-o, de la Corvinul, pe toţi i-a făcut mari fotbalişti", spune un prieten.

"O mare pierdere. L-am apucat şi ca jucător şi ca antrenor. Asta e viaţa", a declarat un bărbat.

Cortegiul funerar a ajuns apoi la Cimitirul Bellu, unde Mircea Lucescu a fost înmormântat cu onoruri militare.

Deşi procesiunea a fost privată, sute de oameni au stat la poarta cimitirului pe toată durata ceremoniilor. Au vrut să fie alături până în ultima clipă de cel care le-a oferit atâtea fără să ceară nimic în schimb.

"Sunt satisfăcut de viaţa pe care am avut-o. De ceea ce am obţinut de la viaţă. Am şi dat, dar am şi primit foarte mult. Eu zic cu asta să o încheiem".

Aseară mii de suporteri şi-au luat rămas-bun de la Mircea Lucescu, pe Arena Naţională.

---