Și-ar dori mai mult timp pentru a analiza la rece deciziile luate rapid, în „zona roșie” a spitalului, dar și pentru a se bucura de viața din afară, care cândva era atât de plină. Dar nu acum, acum fiecare secundă este prețioasă pentru pacienți.

Asistentele medicale, de veghe ore în șir, încorsetate în straturi de echipament protector, la 30°C+

În cele 24 ore de tură, Ion Ciobanu merge repetat în blocul izolat, unde sunt tratate persoanele care au contractat noul coronavirus, pentru a examina pacienții și pentru a efectua diverse manevre medicale. Tot de atâtea ori este nevoit să se echipeze din cap până în picioare și apoi să se debaraseze atent de fiecare articol.

Medicul își îmbracă echipamentul de protecție, ajutat de asistentă / Sursa:medium.com

„Procesiunea” îmbrăcării echipamentului de protecție este ca un ritual: halat, mănuși. Încalță două perechi de botoși de protecție impermeabili, lungi până la genunchi. Pe cap pune o ,,basma” specială din material protector, iar la nas — lipici din construcție, astfel ca cele două straturi de măști să fie mai „prietenoase” și să nu adâncească brazdele deja existente. Pune și ochelarii, pe care îi spală cu detergent de vase, „ca să nu transpire”. E zăpușeală mare.

La o temperatură de peste 30 grade Celsius, tot acest înveliș protector împovărează: „Rezistăm pentru că altă ieșire nu-i, în spatele nostru nu-i nimeni. Timpul de afară desigur este istovitor de cald pentru noi, medicii, și mai ales pentru asistentele medicale, care petrec chiar și șase ore în acest echipament. Disconfortul e groaznic. Suntem încorsetați în straturi, transpirația curge șiroaie, iar paharul cu apă ne așteaptă răbdător ore în șir și tot nu mai ajungem la el.”

Medicul se echipează pentru a vizita pacienții cu Covid / Sursa:medium.com

Echipat, medicul deschide ușa cu inscripția „Interzis” și examinează pacienții aflați în grija sa: „Virusul afectează sistemul imun, nu doar plămânii, ci și inima, rinichii, creierul, toate organele suferă, mai ales la bolnavii critici, cu maladii concomitente.”

Medicul a demonstrat cum funcționează ventilatorul, adus de curând la spital, grație unei donații a Elveției și Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Din 10 aparate procurate, unul a ajuns la Căușeni, unde este mare nevoie de el: „Terapia cu ajutorul ventilatorului este aplicată pacientului atunci când dezvoltă o insuficiență respiratorie cu deficit de oxigen, care nu poate ajunge în organe vitale precum creierul, rinichii, ficatul, și în acest moment pacientul nu poate rezista, dacă nu este ajutorul nostru și al acestui echipament esențial.”

Medicul demonstrează cum funcționează ventilatorul / Sursa:medium.com

Ion Ciobanu, absolvent al școlii medicale din Bender și ulterior al Universității de Medicină din Chișinău, are experiență de peste 35 de ani în domeniul medical și profesează „la periferie”, după cum spune el, acolo unde orice criză de sănătate se resimte mai acut, pe fundalul insuficienței de personal: „Noi suntem într-un spital raional, suntem mai puțini medici decât într-un un spital republican și dacă ne-am îmbolnăvi mai mulți la un moment dat, am risca să ne sistăm activitatea.”

„Am pierdut simțul timpului și al pericolului”

Această presiune permanentă de a rămâne în siguranță, în inima „zonei roșii” a spitalului, este greu de suportat uneori, mărturisește Maria Grițcan, asistentă medicală superioară la spitalul raional din Căușeni: „O zi de muncă până la pandemie era ca o zi simplă de muncă, dar după, deja este un coșmar, cu o frică mare de a nu ne infecta, de a nu infecta pe cei dragi nouă, de a nu duce infecția mai departe. Sperăm că lucrurile se vor întoarce la normal. Sperăm, dar și credem. Sperăm că oamenii să fie mai buni, mai corecți și să respecte igiena”.

Și Ion Ciobanu vorbește deschis despre stările emoționale prin care a trecut: „În sânge avem imunitate deja la perioadele stresante, dar acest val de pacienți chiar ne-a afectat, deoarece este o infecție nouă, ceva nou și necunoscut, iar necunoscutul provoacă unele sentimente de neclaritate, neliniște.”

Anxietatea a provocat, însă, o stare de mobilizare generală și în final, de acceptare a situației: „La început a fost o stare de frică, sigur că te gândeai la un moment dat că și tu poți fi infectat și ce vei face. Pe parcurs, așa de tare am fost luat de valul acesta de pacienți, că am pierdut (zâmbește) simțul timpului și al pericolului. Practic la un moment dat parcă m-am liniștit sufletește.”

„Practic ne înecăm în bolnavi. Sunt și mulți pacienți fără Covid-19, care tot au mare nevoie de ajutor”.

Acum, cea mai mare preocupare a personalului medical și auxiliar al spitalului din Căușeni este să reușească să îi ajute pe toți pacienții, din toate secțiile, care sunt arhipline: „Noi practic ne înecăm în acești bolnavi, nu avem locuri disponibile, avem și o mulțime de pacienți care nu au infecția Covid-19, cu alte patologii, care tot au nevoie de ajutorul nostru.

În perioada când nu este la spital, doctorul ar vrea să îi rămână timp pentru lecturi, însă epuizarea își spune cuvântul: „Cum încep să citesc, adorm.”

„Viața era frumoasă în afara spitalului, numai că, la acest moment suntem legați de spital. Am anumite hobby-uri, preferințe. Ca să-mi scot stresul din turele de serviciu, fac sport, alerg în aer liber, merg la sală, ascult muzică, comunic cu prietenii. Acum toate acestea au rămas în trecut”, oftează medicul, care deja nu mai ține contabilitatea orelor de gardă.

Sursa: UNDP Moldova.

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News