Așa e firea omenească.
Chiar dacă știm că am venit să plecăm, când vine ceasul plecării unui om drag, sufletul doare.
Colegii de breaslă, vrem noi ori nu vrem, sunt cei cărora le dăruim mai multă atenție decât celor din familie.
În așa fel, și nu contează pentru ce perioadă ne sunt colegi, ne împărțim cu mici bucățele din noi.
În anul 2019 am pășit pragul Academiei „Ștefan cel Mare” și am devenit membru al unui colectiv foarte mare și foarte frumos. Orice colectiv mare se împarte în colective mici. În colectivul meu mic m-am îndrăgostit la prima vedere. O echipă de profesioniști, de toate vârstele, plină de căldură și omenie.
Dar cât de nedreaptă ne pare viața când auzi că, în floarea vieții, nici 50 la număr, se rupe firul vieții la unul din membrii familiei de serviciu?
Deja două inimioare rupte. Cu câteva luni în urmă am petrecut-o printre îngerași pe Ivanna Vasilisin Dimova, iar azi dimineață a zburat la cer Vadim Ciobanu.
Omul care a făcut urme cât frunză și iarbă pentru întreg colectivul Academiei „Ștefan cel Mare”. Nu-i coleg care să nu aibă nevoie de ajutorul Direcției Resurse Umane. Pentru toți a făcut tot ce a putut. Uneori și mai mult. Astăzi, din inimă, îi spunem un mare
mulțumesc și ne rugăm, cu o lumânare aprinsă, să ajungă în familia fără de margini a Tatălui Ceresc.
Zbor lin, domnule Vadim”, se arată într-un mesaj postat de Iulia Donoagă.
„Gata, atât a fost să fie, a plecat mult prea devreme din rândurile noastre colonelul Ciobanu Vadim, un fecior, frate, tată, soț. Dumnezeu să-l ierte”, se arată într-un alt mesaj.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!