În ultimele luni ale anului 2025, piața zahărului din Belarus și Federația Rusă a intrat în criză de supraproducție. Capacitățile de producție interne depășesc cu mult cererea, iar canalele tradiționale de export sunt limitate sau închise din cauza sancțiunilor internaționale. Din datele publice, Rusia trebuie să exporte 1,5 milioane tone de zahăr pentru a evita colapsul pieței interne. Belarus se confruntă cu presiuni similare. Deși produce 650–660 de mii de tone de zahăr, consumul intern absoarbe jumătate din volum, iar diferența este exportată în mod obișnuit către Rusia și piețele post-sovietice. În acest context, este logic ca producătorii și traderii din Rusia și Belarus să caute piețe vulnerabile și deschise, iar Republica Moldova devine o țintă evidentă.

Primele semnale: zahăr din Belarus pe piața moldovenească

În ultimele luni au fost înregistrate primele importuri de zahăr din Belarus, realizate de importatori-comercianți care încearcă să profite de contextul de piață, chiar dacă aceste practici afectează interesele economice ale Republicii Moldova.

Acest lucru nu este întâmplător. Costurile de producție în Belarus sunt artificial scăzute prin:

• gaz natural achiziționat la aproximativ 128 USD / 1.000 m³,
• energie electrică subvenționată,
• fertilizanți produși local, la costuri reduse,
• lipsa constrângerilor de mediu și de concurență loială aplicabile în UE.

Prin comparație, producătorii din Republica Moldova și din Uniunea Europeană funcționează într-un cadru de costuri reale, cu prețuri ridicate la energie, inputuri agricole și obligații de mediu stricte.

Concurență neloială și presiune asupra industriei locale

Intrarea zahărului din Belarus – și, foarte probabil, din Rusia în etapa următoare – creează o concurență neloială pe piața moldovenească. Prețul redus nu reflectă eficiență economică, ci avantaje geopolitice și subvenții indirecte.

Efectele pentru țara noastră pot fi rapide și severe:

• descurajarea cultivării sfeclei de zahăr,
• risc crescut pentru locuri de muncă din agricultură și industrie,
• pierderea cotelor de piață pentru producătorii locali,
• diminuarea contribuțiilor la bugetele locale și naționale.

Pe termen mediu, această presiune poate conduce la slăbirea sau chiar dispariția capacităților interne de producție, ceea ce ar transforma Republica Moldova într-o piață dependentă de importuri.

Dimensiunea strategică: finanțare indirectă a războiului

Dincolo de aspectele strict economice, există o dimensiune strategică și etică care nu poate fi ignorată. Belarus este un aliat direct al Federației Ruse și susține activ agresiunea militară împotriva Ucrainei. Importurile de produse strategice precum zahărul generează venituri bugetare și valutare pentru aceste state. Fiecare tonă de zahăr cumpărată din Belarus sau Rusia înseamnă, indirect, resurse financiare care alimentează economii aflate în stare de război.

În acest context, Republica Moldova riscă să devină o piață de absorbție pentru surplusuri provenite din economii aflate sub sancțiuni și să submineze eforturile regionale de izolare economică a agresorilor.

În același timp, acceptarea creșterii importurilor de zahăr afectează direct economia națională. În loc să stimuleze producția internă și valoarea adăugată locală, aceste importuri frânează creșterea economică, intrând în contradicție cu obiectivele oficial anunțate.

Ce urmează?

Dacă nu există o reacție clară și coerentă de politică economică, următorul pas logic este intrarea zahărului din Federația Rusă pe piața moldovenească, prin rute directe sau indirecte. Volumele disponibile sunt mari, presiunea de export este ridicată, iar diferențele de preț vor deveni și mai accentuate.

În concluzie

Piața zahărului din Republica Moldova se află într-un punct critic. Decizia de a permite sau limita importurile din Belarus și Rusia nu este doar una comercială, ci una strategică, care ține de securitate. Este vorba despre protejarea unei industrii locale, despre securitate economică și despre coerență cu poziționarea geopolitică a țării.

 

---