Elena Spoitoru este un exemplu de perseverență și determinare, în pofida problemelor legate de auz cu care se confruntă. Cu mult sprijin, tânăra și-a găsit locul în marea echipă Steinel Electronic, unde se simte utilă și respectată.

Viața dincolo de limite

Elena s-a născut într-un sat din sudul Moldovei, într-o familie cu mulți copii. Deși un diagnostic oficial i-a fost stabilit mai târziu, știa încă din copilărie că are probleme legate de auz. Școala generală a fost o perioadă complicată, până în momentul în care a ajuns într-o instituție specializată. În această clasă mică, cu profesori atenți, a simțit pentru prima dată că poate învăța cot la cot cu ceilalți copii.

După absolvire, a mers la o școală profesională. Perioada studiilor a fost una complicată, mai ales în pandemie, când nu mai putea citi pe buzele profesorilor din cauza măștilor pe care aceștia le purtau. Identificarea unui loc de muncă după absolvire îi se părea un scop și mai greu de atins.

Despre compania Steinel Electronic, Elena a aflat de la fostele sale colege, care lucrau deja acolo. Acestea i-au povestit că întreprinderea oferă condiții bune, sprijin și posibilitate de adaptare, argumente ce au făcut-o pe Elena să încerce și ea să muncească aici.

La început i-a fost greu: un oraș nou, un colectiv nou, multe procese tehnologice pe care trebuia să le însușească. Dar nu a renunțat. A învățat treptat tot ce era necesar, iar după patru ani de activitate, Elena este astăzi sigură pe sine și pe capacitățile sale, în pofida deficiențelor pe care le are.

Un loc de muncă unde te simți respectată

După patru ani de activitate în cadrul companiei, Elena a devenit nu doar o angajată sârguincioasă, ci și un sprijin pentru cei care nu reușesc, și mai ales pentru cei nou veniți. Cunoaște peste douăzeci de operațiuni și poate învăța rapid altele, dacă producția o cere.

„La început îmi era frică că nu mă voi descurca. Dar am reușit. Și chiar mai mult – acum pot să-i ajut și pe alții. Fără critică, ci cu răbdare, așa cum am fost și eu sprijinită la început de drum”, spune Elena.

Elena muncește într-o echipă formată din patru persoane. Împreună, au o normă zilnică, iar dacă reușesc să o îndeplinească mai repede, se pot odihni puțin, pot bea o cafea sau sta de vorbă. Pentru Elena, aceste momente mici sunt valoroase. Sunt parte din atmosfera de sprijin și încredere, pe care o apreciază foarte mult.

„Îmi place că aici sunt respectată. Dacă nu reușesc ceva, mi se oferă timp. Dacă nu mă simt bine – mi se permite să mă odihnesc. Dar cel mai important este că eforturile mele sunt recunoscute”, mai spune tânăra.

Pentru sine – cu încredere și curaj

Munca este o parte importantă din viața Elenei, dar nu este totul. Îi place să își gestioneze timpul liber cât mai eficient, astfel încât să se odihnească, dar și să învețe ceva nou, să se autodepășească. A făcut cursuri în domeniul frumuseții, iar acum își dorește să meargă la o școală auto.

Locuiește singură, își gestionează chiria, timpul și odihna. Construiește o viață în care se simte sigură. Este modestă și spune că nu își dorește o funcție de conducere: „Îmi place să lucrez cu mâinile. Îmi place să văd când ceva îmi reușește. Și îmi place că ceea ce fac este util”, spune Elena.

Întrebată ce le-ar spune fetelor care ezită să lucreze la o fabrică, Elena răspunde simplu: „Să încerce. Poate la început va fi greu. Dar dacă ai răbdare – vei reuși. Și poate, într-o zi, va spune și ea: da, mi-am găsit locul”.

---