Tabloul este diferit de criza din 2022, declanșată în principal de prăbușirea livrărilor de gaze rusești. De această dată, vulnerabilitățile se suprapun: traficul prin Strâmtoarea Ormuz este sever perturbat, tensiunile din Bab el-Mandeb afectează rutele prin Marea Roșie, exporturile de produse petroliere din Rusia au scăzut după atacurile asupra rafinăriilor, iar piața motorinei este deja extrem de tensionată, potrivit El Pis, citează Rador Radio România. Agenția Internațională pentru Energie arăta încă din august că exporturile maritime de motorină din Rusia, Orientul Mijlociu și Asia erau cu aproximativ 1,3 milioane de barili pe zi sub nivelul de anul trecut, echivalentul a circa 20% din comerțul maritim mondial cu acest carburant..

Semnalul pentru români este deja la pompă

Efectul cel mai vizibil în România este prețul carburanților. Benzina standard a depășit pe 23 septembrie pragul psihologic de 10 lei pe litru, după mai multe săptămâni de scumpiri, iar motorina a ajuns foarte aproape de 11 lei. Creșterile vin în condițiile în care autoritățile române au intervenit deja pentru a amortiza o parte a șocului, reducerea cu 25% a accizei la motorina standard fiind prelungită până la sfârșitul lunii septembrie.

Presiunea asupra motorinei este una globală. Reuters relata în această săptămână că prețurile dieselului au atins niveluri-record, pe fondul scăderii livrărilor din Rusia și Orientul Mijlociu și al capacității limitate a rafinăriilor de a compensa deficitul. Contractele europene pentru motorină au ajuns la mai mult decât dublul nivelului de la începutul anului 2026, iar analiștii avertizează că dezechilibrul dintre ofertă și cerere s-ar putea prelungi și în 2027.

Pentru economie, problema nu se oprește la șoferii care alimentează. Motorina intră direct în costurile transportului rutier, agriculturii și distribuției, iar scumpirea ei se poate transmite mai departe în prețul mărfurilor. O perioadă lungă cu carburanți scumpi poate deveni astfel o nouă sursă de presiune inflaționistă.

Ormuz, Marea Roșie și rafinăriile: „Ce vedem este fără precedent”

EL PAÍS descrie o combinație de șocuri pe care analiștii energetici o consideră neobișnuită. Prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii, traficul comercial s-a prăbușit față de perioada de dinaintea războiului cu Iranul. Datele citate de Reuters arătau că luni doar două nave de mărfuri au traversat strâmtoarea, față de aproximativ 125 de nave comerciale mari pe zi înainte de escaladarea conflictului.

La aceasta se adaugă dificultățile de pe ruta Mării Roșii și pagubele produse rafinăriilor rusești. Francisco Blanch, responsabil pentru mărfuri la Bank of America, avertizează că situația din ultimele săptămâni s-a deteriorat puternic și că problema nu mai este doar disponibilitatea țițeiului, ci și capacitatea de a-l transforma în motorină, benzină și kerosen.

Există totuși și o evoluție mai favorabilă față de fotografia prezentată de EL PAÍS. Conducta Est–Vest a Arabiei Saudite, oprită după atacul cu drone din 11 septembrie și menționată în analiza publicației spaniole drept unul dintre marile blocaje, a început să funcționeze din nou. Reuters relata pe 22 septembrie că petrolul curgea însă la un debit redus, iar revenirea la capacitatea integrală ar putea dura șase-opt săptămâni. Repornirea conductei a contribuit la coborârea cotației Brent spre 97 de dolari pe baril, dar nu elimină problemele de pe piața produselor rafinate.

A doua problemă vine odată cu iarna: gazele

Petrolul și motorina sunt doar jumătate din ecuație. Europa intră în sezonul rece cu depozitele de gaze mult mai puțin pline decât în anii anteriori și cu o parte importantă a livrărilor de GNL din Qatar afectată de criza din Strâmtoarea Ormuz.

Reuters calcula la jumătatea lunii septembrie că depozitele europene erau umplute în proporție de aproximativ 69%, față de o medie sezonieră de aproximativ 85% în ultimii cinci ani. Prețul gazelor a urcat puternic, iar într-un scenariu cu iarnă rece, competiția dintre Europa și Asia pentru cargourile de GNL ar putea deveni mult mai dură.

România pornește însă dintr-o poziție mai bună decât media europeană. Ministerul Energiei anunța pe 15 septembrie că depozitele românești erau umplute în proporție de 76,26%, cu aproximativ 2,43 miliarde de metri cubi de gaze, față de o medie europeană de 68,26% la acel moment. Ținta anunțată pentru România este atingerea unui grad de 80% până la 1 octombrie.

Acest avantaj reduce vulnerabilitatea imediată, dar nu izolează România de piața europeană. Prețurile gazelor și electricității sunt influențate de cotațiile regionale, iar un deficit prelungit sau o iarnă severă în Europa poate pune presiune pe întreaga piață.

Marea teamă: o criză care nu izbucnește brusc, ci se construiește

Diferența față de 2022 este tocmai viteza. Atunci, întreruperea gazului rusesc a produs un șoc violent, vizibil imediat în cotații. Acum, avertizează experții citați de EL PAÍS, lumea se confruntă mai degrabă cu o criză care se acumulează: stocurile scad, rutele alternative sunt tot mai costisitoare, rafinăriile funcționează aproape de limite, iar transportul petrolului ocolește zonele periculoase la costuri mult mai mari.

Un exemplu este sistemul improvizat de transfer al petrolului între nave în apropierea Omanului, folosit tot mai mult pentru a evita blocajele din Golf. Reuters arată că aceste transferuri au ajuns la aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi în septembrie, față de 1,4 milioane în august, dar costul transportului cu petroliere foarte mari a urcat peste 30 de dolari pe baril pe unele rute.

Agenția Internațională pentru Energie avertizează, la rândul său, că stocurile mondiale de petrol au fost consumate rapid în ultimele luni, iar rafinăriile nu au reușit să compenseze pierderile de ofertă. În iulie, stocurile globale observate au scăzut cu 69 de milioane de barili într-o singură lună, în timp ce marjele de rafinare pentru motorină, benzină și combustibil de aviație au urcat la niveluri-record în bazinul Atlanticului.

Pentru consumatorul european, inclusiv cel român, miza următoarelor luni este simplă: dacă fluxurile prin Orientul Mijlociu revin treptat la normal și iarna este moderată, presiunile se pot reduce. Dacă tensiunile militare continuă, livrările rămân afectate și temperaturile scad puternic, Europa poate intra într-un nou episod în care carburanții, gazele și electricitatea se scumpesc simultan.

---