Citește toate știrile la acest subiect

(interviu) Senatorul român de diaspora, Radu Mihail, despre clasa politică de la Chișinău, Unire și românii de pretutindeni

Peisajul politic din Republica Moldova nu trebuie dictat din afară, de aceea Uniunea Salvați România nu are ca scop înființarea unui partid politic la Chișinău, iar unirea nu se va produce într-o dimineață, decizia în acest demers aparținând cetățenilor Republicii Moldova. Despre aceasta, dar și despre românii de pretutindeni am discutat într-un interviu cu senatorul român de diaspora, Radu Mihail, care se află în aceste zile la Chișinău.

(interviu) Senatorul român de diaspora, Radu Mihail, despre clasa politică de la Chișinău, Unire și românii de pretutindeni
(Foto: arhivă personală)

Dle Mihail, cum se vede Republica Moldova din Parlamentul de la București?

Sunt două moduri în care se vede: primul este unul mai emotiv, fiindcă este foarte multă emoție când se vorbește despre Republica Moldova. În Parlamentul României există un sentiment real al unei apropieri foarte solide și cred că dezideratul unirii este unul cu adevărat real. Din păcate este și un al doilea unghi prin care se vede Republica Moldova, un unghi foarte populist. Sunt multe momente când stindardul unirii și discuțiile despre frații noștri de peste Prut devin, din păcate, discursuri făcute să atragă mai mult atenția electoratului român decât să fie redirecționate către lucruri constructive pe care să le facem.

Pub

În perioada 24-26 aprilie urmează să vizitați pentru prima dată Republica Moldova. Ce agendă ați stabilit?

E o vizită de informare. Personal n-am fost niciodată în Republica Moldova, voi trece granița pentru prima oară și voi avea un record de deplasare spre Est pe continetul european. În cadrul Uniunii Salvați România avem un grup de lucru special pentru dezvoltarea relațiilor cu partenerii din Republica Moldova și, în general, pentru dezvoltarea prezenței noastre în Republica Moldova, grup din care fac parte și eu. Vrem să aflăm, să cunoaștem oameni, să înțelegem mai mult decât înțelegem acum din ziare. Vrem să înțelegem ce se întâmplă în spațiul politic și de aceea vom avea întâlniri cu lideri de partid pentru a vedea în ce măsură putem colabora și sprijini tot ce înseamnă democratizarea adevărată a vieții politice din Republica Moldova. Mi se pare un pas esențial într-un progres comun, adică noi ducem lupta aceasta în România, avem omologi, partide care duc lupta aceasta în R. Moldova, împreună putem construi lucruri bune.

Peisajul politic din Republica Moldova nu trebuie dictat de afară

Ne vom întâlni cu lidera Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu, președintele Platformei Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase, și președintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, Viorel Cibotaru. De asemenea vrem să înțelegem viața cetățenilor implicați. Vrem să ne întâlnim cu reprezentanții societății civile, care au o viziune foarte clară și neutră de obicei supra lucrurilor care au loc în societate. Respectiv ne vom întâlni cu reprezentanții IDIS Viitorul și Instituluilui de Politici Publice. Joi vom avea o conferință și, bineînțeles, ne vom vedea cu oameni din Republica Moldova pentru că vrem să ne prezentăm și să testăm cum reacționează un om din Chișinău la ceea ce noi credem că este important pentru România și Republica Moldova.

Ce urmează să discutați cu liderii partidelor cu care vă veți întâlni?

Vom discuta pentru a înțelege poziționarea fiecărul partid și eventual modul în care USR ar putea să se implice în a susține democrația, nu neapărat un partid anume, ci să sprijinim pe cât putem ca democrația în R. Moldova se funcționeze și vrem să vedem în următoarele zile cum putem face asta.

În aces sens, își dorește USR să-și facă partid în Republica Moldova?

Nu, USR nu-și va face partid în R. Moldova, noi suntem un partid românesc, avem membri și vrem să avem cât mai mulți membri posibil în republică, dar considerăm că peisajul politic din Republica Moldova nu trebuie dictat de afară, vedem fel de fel de încercări de a crea antene. Poate va veni momentul când în mod natural vom avea câteva structuri politice comune, dar raportat la stadiul nostru de dezvoltare și raporatat la activitatea de pe scena politică din Republica Moldova, nu ăsta e obiectivul nostru pentru moment.

 Există probleme și în Republica Moldova și în România care fac dificilă o cale simplă

Suntem în anul Centenarului. La Chișinău și București se vorbește mai mult decât niciodată despre Unirea Republicii Moldova cu România. Unii susțin că trebuie să avem un referendum pe ambele maluri ale Prutului, alții spun că e o chestiune politică și ar trebui decisă în parlamentele celor două state. Dvs. ce credeți?

Poziția cea mai importantă este cea a cetățenilor din Republica Moldova și, indirect, a aleșilor lor. România nu se va uni cu ceva, România este țara, și atunci e absolut clar că ceea ce se întâmplă la Chișinău este cel mai important lucru. Există probleme și în Republica Moldova, și în România care fac dificilă o cale simplă. Germanii n-au avut nevoie de referendum să facă reunificare, germanii au avut nevoie de voință politică și putere economică să o facă. Ei au avut nevoie de un moment istoric propice să o facă și cei care au fost motorul, au fost cetățenii Republicii Democrate Germane. Cred că drumul cam ăsta e, că va fi referendum, că va fi o decizie a unui forum ales în RM, vom vedea, lucrurile evoluează.

În ce condiții ar putea fi infăptuită unirea?

Prima condiție este ca cetățenii Republicii Moldova să vrea acest lucru, aceasta e esențial.

Și cetățenii României?...

Cred că cetățenii din România, în momentul de față, din câte văd, sunt mai pro-unire. Cred că toată lumea e pro-unire, nu se pune problema în a fi pro sau contra, se pune problema cum vrei să se înfăptuiască. Cetățenii Republicii Moldova trebuie să fie confortabili și mi se pare extraordinară inițiativa primarilor din diverse localități care au declarat explicit că vor unirea și ăsta este un semn extraordinar, pentru că arată că oamenii încep să vorbească dechis despre o năzuință pe care o au. Genul ăsta de fenomene va duce la găsirea căii eficiente, pentru că asta naște dezbatere și în Republica Moldova, și în România, oamenii se informează și mai mult, își pun probleme și ajung să aibă acea imagine a unei Românii reîntregite înainte să facem semnături pe tratat.

Un grup de tineri din Republica Moldova și România au inițiat o campanie de colectare a semnăturilor, mai exact un milion, pentru a cere apoi Parlamentelor să organizeze un referendum. În cazul în care reușesc să colecteze semnăturile, ar fi deacord Parlamentul României să organizeze un referendum pe acest subiect?

E încă o dovadă că aceasta e calea, așa cum am spus despre inițiativa primarilor. Oamenii simt că trebuie să facă ceva și lansează proiecte, proiectele lansează dezbatere. Faptul că vor fi oameni pe stradă care vor discuta despre necesitatea unirii și despre modul în care ea se va face, este în sine un lucru pozitiv. În ce privește cum va reacționa Parlamentul României, cred că depinde foarte mult de cum evoluează strângerea de semnături și dialogul cu cetățenii din cele două țări. Noi, cei de la USR, asta vrem să înțelegem: Să avem cât se poate de multă informație privind cum e văzută România de la Chișinău, cum putem fi mai aproape de cetățenii din R. Moldova pentru a-i reprezenta și în Parlamentul României. Până la urmă asta e slujba mea, am fost ales de către românii care trăiesc în afara granițelor țării, o mare parte dintre ei au și cetățenia R. Moldova, fie că trăiesc la Chișinău, la Bălți sau la Paris, au cele două pașapoarte și au un cuvânt important de spus.

Nu văd unirea ca fiind un fenomen care se va petrece într-o dimineață

Această inițiativă despre care ați menționat, consider că face parte dintr-o serie de inițiative, aceasta este la nivel cetățenesc, cetățenii vor să vadă ce sprijin au. Sunt inițiative la nivel politic, noi vrem și asta vom face în următoarele zile, vrem să înțelegem cum se poziționează politicienii din Republica Moldova, ce politicieni integri,deschiși și care luptă pentru modernizarea Republicii Moldova sunt. Nu văd unirea ca fiind un fenomen care se va petrece într-o dimineață, când cineva semnează un document. Unirea este un lucru către care ne îndreptăm deja și parcursul e mult mai important decât semnătura finală.

Pe lângă partidele cu mesaj unionist, avem și partide care vin să dezbine societatea românească. Ce-ar trebui să facă clasa politică de la București și Chișinău pentru a apropia oamenii de pe ambele maluri ale Prutului?

Apropierea se face prin lucruri concrete care influențează viața de zi cu zi a oamenilor. Faptul că ai grădinițe în limba română în satele din Republica Moldova la a căror construcție a contribuit statul român, e un lucru concret. Dacă reușim să avem un spațiu informațional comun unde într-adevăr să avem mass-media în limba română, aceeași mass-medie de limba română atât dincolo, cât și dincoace de Prut, e un lucru concret care va ajuta. În momentul în care avem renumitul gazoduct funcțional și furnizăm un supliment de securitate energetică venit din România, e un lucru concret. Sunt lucruri pe care cetățenii o să le observe. Le observă deja dar nu suficient pentru că nici aceste lucruri nu sunt suficiente. Încă nu avem autostradă care să-l ducă pe unul care lucrează în Cluj și are familia la Bălți, să-l aducă în câteva ore, nu într-o zi. Din păcate astăzi, în România, dacă trecem de interesul declarativ față de Republica Moldova, pașii concreți sunt timizi, constrânși și de situația în care se află România în momentul de față, după părerea mea, cu o conducere care nu are voința dezvoltării României suficient de mult, să facă tot ce trebuie și pentru România, și pentru integrarea Republicii Moldova. Nu ne implicăm suficient de mult în relația cu R. Moldova, suntem foarte mândri că aducem studenți din republică în România, dar a măsurat cineva care este impactul pentru Republica Moldova? Câți la sută dintre tinerii aceștia se întorc în Chișinău sau într-un sat lângă Nistru să activeze? Infim. Traseul Chișinău-București-Berlin sau altă țară europeană e foarte clar, și atunci toți spun că facem, arată două-trei exemple, dar nimeni nu măsoară concret rezultatul a ceea ce facem. Care a fost concret impactul tuturor fondurilor pe care România le-a pus la dispoziția sau le-a investit direct de-a lungul anilor în senimentul pro-românesc din Republica Moldova? Nu văd elemente semnificative.

Fenomenul migrației nu va înceta până când nu vom avea o dezvoltare economică omogenă pe teritoriul celor două țări

Dle Mihail, sunteți senator de diaspora. Când vorbim despre diaspora românească, putem include aici și cetățenii Republicii Moldova care au cetățenie română și trăiesc în Uniunea Europeană?

Când vorbim despre cetățeni români din afara graniței vorbim despre comunitățile istorice și despre diaspora, cei care au plecat în alte țări. Am observat că în multe din locurile unde USR are organizații în Occident, tot timpul este cineva care face puntea între comunitatea românească și comunitatea românilor care provin din Republica Moldova și clar sunt diferențe, clar există tendința ca cele două comunități să fie cumva distincte cu puncte de legătură. Deocamdată nu văd o integrare semnificativă a comunității de cetățeni plecați din Republica Moldova cu cei plecați din România. Pentru noi aceste punți de legătură sunt foarte importante, oamenii care sunt cu un picior în cele două comunități și pot să facă legătura sunt foarte prețioși.

Cât de des mergeți în diaspora?

Anul trecut am încercat să am un ritm cam de două ori pe lună, în acest an mi-am propus să merg mai rar, dar să petrec timp mai mult. A trebuit să stabilesc și niște priorități: Germania, Spania, Italia, și Franța, pe de o parte pentru că sunt comunitățile cele mai mari, pe de altă parte este necesitatea de a fi acolo unde comunitatea are nevoie să fie foarte vizibilă celor care au cuvântul cel mai greu de spus în Europa. România are un activ extraordinar reprezentat de cele trei-patru milioane de români care trăiesc și muncesc în Europa, pentru că aceștia sunt oameni dinamici, curajoși, activi, care, în mare majoritate, sunt cu adevărat europeni și reprezintă 1% din populația Europei – români care muncesc și trăiesc în Europa.

În cadrul vizitelor în comunitățile de români din afara granițelor, ce vă zic conaționalii, cu ce probleme se confruntă?

Cel mai trist e că ori de câte ori discuți cu cineva dintr-o comunitate, începe cu problemele și problemele există, bineînțeles. Problemele mari sunt legate de situația economică și socială a unei părți din comunitate. Oameni care au plecat de nevoie și din păcate au plecat în condiții proaste, fără contracte de muncă cu entități serioase, fără să-și cunoască foarte bine drepturile și în condiții material precare. Și asta pleacă de la faptul că nu au posibilități în România și, mai mult, că nu sunt informați corect când pleacă.

În ce condiții și-ar dori să revină acasă?

Și în România, și în Republica Moldova problema e foare simplă: omul vrea să aibă un loc de muncă unde să fie apreciat, adică să fie plătit și tratat bine. Din păcate nici în România, și nici în R. Moldova, în multe zone, nu există această posibilitate. Fenomenul migrației nu va înceta până când nu vom avea o dezvoltare economică omogenă pe teritoriul celor două țări. Am spus tot timpul că obiectivul meu nu e să-i fac pe oameni să se întoarcă, important e ca românul să se simtă bine ori unde ar fi în lumea asta, statul român trebuie să-l ajute, pe măsura posibilităților, să aibă o situație stabilă, solidă, și, pe de altă parte, vrem ca ei să rămână români: să-și învețe copiii să vorbească românește, să se intereseze de ceea ce se întâmplă în România, să fie mândri că aparțin culturii și chiar statului român. Dacă aceste lucruri se întâmplă, în mod natural, oamenii vor decide să se întoarcă, și avem exemple în acest sens, dar nu oricine se poate întoarce, nu oricine vrea să se întoarcă, și trebuie să ținem cont de acest fapt.

Și acum, cine are mai multă nevoie, România de acești cetățeni care-și câștigă existența peste hotare sau cei din străinătate de România?

E o relație simbiotică. Unul din punctele pentru care fac mari eforturi să-l aduc în dezbateri privind diaspora este relația contractuală, clară, între statul român și cetățeanul care a plecat. Acum este ambiguitate din cauza faptului că a plecat silit din cauza problemelor economice din România, are pretenția ca statul român să-l sprijine, dacă nu l-a sprijinit în țară, măcar în afară. Statul român pe de altă parte are pretenția ca cetățeanul român din afară să fie devotat și fie respectuos cu statul român. Nu e clar care sunt drepturile și îndatoririle fiecărei părți, iar aceasta naște fel de fel de zvonuri și acțiuni care nu folosesc nimănui. Sunt fel de fel de zvonuri țintite care să-i îndepărteze pe românii din afară de stat, ceea ce nu e normal. Cetățeanul român trebuie să fie exigent cu statul român și să știe clar ce-i datorează statului român și ce trebuie să aștepte, că e materie fiscală, că e materie de educație.

Românii de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să ia de la francezi spiritul de exigență față de statul lor

Sunt mulți români care nu știu că statul român are un program de cursuri în limba română care pot fi oferite copiilor români cu anumite condiții, or aici e și greșeala statului român că nu e capabil să informeze suficient, pe de altă parte și comunitatea are datoria să se coaguleze mai mult și să exploateze mai bine ceea ce statul român poate să-i pună la dispoziție.

Ați locuit 16 ani în Franța, ce ar putea lua bun Republica Moldova și România de la Franța ca să-și ajute cetățenii?

Nu cred că România și R. Moldova trebuie să ia ceva de la Franța. Cred că românii de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să ia de la francezi spiritul de exigență față de statul lor. La orice nivel, oamenii se implică, într-o asociație de cartier, într-un ONG, partid politic... oamenii fac ceva pentru ei, pentru comunitate și pentru a impacta modul în care se face politică. Cred că asta trebuie luat în primul rând, trecând peste orice legislație, mod de lucru al statului, important e ca cetățeanul român să ia ce-i mai bun de la cetățenii altor state.

Protestele din România au schimbat enorm lucrurile în două feluri: pe de o parte au schimbat radical percepția față de români în afară. Am fost șocat să merg nu doar în Franța, dar și în Germania și Italia și să mi se povestească despre cât de educați politic și social sunt românii care au fost capabili să se mobilizeze într-o masă atât de mare anul trecut, și ăsta nu e un lucru mic, e chiar un impact direct la modul cum sunt tratați românii acolo și românii sunt tratați mai bine pentru că au făcut ceva bun și de aici poți să mergi înainte, făcând lucruri bune și fiind mândru că ești român. Al doilea lucru care s-a schimbat este că în România, o categorie de oameni care se simțeau slabi, au primit mesajul că ei pot reprezenta o forță.

România va fi țara posibilităților în bine

Noi o vedem la USR, oameni care au stat zeci de ani pe margine timizi, se implică, reacționează și crește numărul de oameni implicați în partid. E adevărat, nu este un fenomen care se petrece peste noapte, să vezi că mâine 10 milioane de români trec din apatie în activism, dar este un fenomen care a demarat și care este întărit de orice fel de manifestare de acest ordin. În timp, într-un an sau trei, atitudinea românului față de implicare politică, față de implicare socială și prin exigența pe care o are față de stat și insituțiile, va crește, și asta va schimba România. Cel mai mare lucru care sapă România la rădăcină este neîncrederea, dezamăgirea și sentimentul de neputință, dacă reușim să modificăm asta, lucrurile vor merge spre bine, trecem de această fază și România va fi țara posibilităților în bine.

Vă mulțumim!

Cum ți s-a părut articolul?
  • 0
  • 0
  • 0
  • 0
  • 0

Pub