„Şi puterea, şi unele forţe de opoziţie spun că îşi doresc securitate pentru Republica Moldova. Cel puţin, aceasta reiese din declaraţiile publice care se fac. Numai că asigurarea securităţii este văzută diferit. Eu personal nu o dată am propus asigurarea securităţii pe cale diplomatică, dar în Republica Moldova avem şi politicieni care văd soluţionarea acestei probleme pe altă cale – prin înarmare.

Ori de câte ori s-a pus problema înarmării Republicii Moldova, adepţii respectivei idei au menţionat că aceasta nu înseamnă pregătire de război, ci investiţii în capacităţile de apărare. Dar aceasta este o abordare total greşită, căci există soluţii mult mai eficiente. Personal nu o dată am promovat ideea că Republica Moldova trebuie să acţioneze pe două căi pentru a-şi asigura securitatea. Prima cale ţine de perspectiva pe termen scurt, iar a doua – de perspectiva pe termen mediu şi lung. La moment, urmând prima cale, Republica Moldova trebuie să depună eforturile necesare pentru a deveni parte a pachetului de securitate regională ce se va discuta ca şi condiţie obligatorie pentru încetarea focului în Ucraina. Eu am adresat scrisori oficiale în acest sens preşedinţilor Rusiei şi SUA şi am îndemnat şi autorităţile să facă acest lucru. Vedem acum că se depun noi eforturi pentru identificarea unei soluţii pentru încetarea focului în Ucraina. Da, discuţiile sunt destul de dificile, deseori atestăm blocaje, dar perspective oricum există. În aceste condiţii, de ce să nu vină şi Republica Moldova cu demersurile de rigoare ca să fie parte a viitorului pachet de securitate care se va discuta în contextul încheierii războiului din Ucraina?”, a menționat politiciana.

Irina Vlah a remarcat că, „a doua cale e puţin mai grea, dar necesară. Republica Moldova trebuie să ceară recunoaşterea neutralităţii sale permanente la nivel internaţional. Varianta ideală ar fi recunoaşterea la nivelul ONU, cu atât mai mult că există minimum un precedent internaţional în acest sens. Astăzi, principiul constituţional de neutralitate nu e funcţional pentru că a fost declarat în mod unilateral de către Republica Moldova. Iar ţările în care acest principiu e pe deplin funcţional au avut grijă din timp ca el să fie recunoscut la nivel internaţional”.

„Dacă Republica Moldova ar merge pe calea diplomatică pentru a-şi asigura securitatea, ar economisi sume importante, pe care le-ar putea direcţiona spre soluţionarea problemelor social-economice. În plus, garanţiile de securitate ar fi mult mai mari. Iar urmarea căii înarmării ca şi posibilă garanţie de securitate este o abordare greşită.

Republica Moldova este o ţară mică şi, după cum bine se ştie, înarmarea nu poate fi o soluţie de securitate eficientă pentru ţările mici. Apropo, mulţi confundă renunţarea la armată cu renunţarea la înarmare. În acest context, noi vorbim strict de renunţarea la înarmare exagerată şi total nefondată.

În general, cred că se impune o analiză serioasă la temă, care să se soldeze cu soluţiile de rigoare. Dacă pornim de la premisa că toţi ne dorim securitate pentru Moldova, haideţi să identificăm căile cele mai bune în acest sens. Haideţi să decidem o dată şi pentru totdeauna care e soluţia cea mai bună pentru asigurarea securităţii: înarmarea sau demersurile diplomatice? Răspunsul e la suprafaţă. Trebuie numai ca toţi să avem curajul să recunoaştem lucruri evidente şi să acţionăm corespunzător”, a mai declarat ea.