„El nu mi-a spus niciodată clar: „iată acesta este motivul”. Din punctul meu de vedere, el a fost un băiat ca toți băieții. Eu, de mic, mergeam la biserică, cântam în corul bisericesc. El nu - era cu prietenii, cu alte preocupări.
Cred însă că problema fratelui meu este faptul că trăiește mereu în extreme. Dacă iubește, iubește până la capăt, până la sacrificiu. Seamănă foarte mult cu mama. Mama, dacă l-a avut pe tata, pentru ea nu a mai existat nimeni altcineva.
Înainte de a pleca la mănăstire, fratele meu era într-o relație cu o fată. Erau împreună, chiar dacă se vedeau mai rar. El lucra atunci la Sankt Petersburg, ca sudor, iar ea lucra în oraș. Totuși, erau într-o relație serioasă. La un moment dat, ea i-a spus că nu mai pot fi împreună.
Eu cred că acela a fost momentul decisiv. Și când era mai tânăr mai avusese o relație, în sat, care s-a încheiat, iar despărțirea l-a afectat foarte puternic. Reacționa mereu extrem, ca și cum nu ar fi putut trăi fără persoana iubită. De aceea cred că dezamăgirile lui în dragoste l-au împins spre această alegere.
Într-un fel, el a dus această fire extremă mai departe, în credință. A mers până la capăt și acolo, și probabil a găsit liniștea pe care nu o avea înainte.
Anul acesta, în noiembrie, s-au împlinit zece ani de când este la mănăstire. În primii ani am vorbit foarte rar. Mama suferea mult, plângea des, pentru că el ne spusese că, odată ajuns acolo, nu vom putea vorbi decât atunci când va suna el - poate o dată pe an.
Primii ani au fost foarte grei, pentru că trebuia să facă ascultare și să se desprindă de tot ce înseamnă viață lumească. După aceea, a fost rebotezat și a primit numele de călugăr - Ioan. Din acel moment, lucrurile au început să se mai limpezească. A putut să ne sune mai des, mai ales că a avut și probleme de sănătate, a ajuns la spital și a venit inclusiv acasă, să o vadă pe mama.
Acum relația noastră este diferită. Vorbim mai des, iar mama nu mai simte acea distanță dureroasă față de el. Ce apreciez foarte mult la el este faptul că, în ciuda drumului ales, a rămas implicat emoțional în familie”, a spus Emilian Crețu.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!