Într-un episod care pare desprins mai degrabă dintr-un serial politic decât dintr-un raport oficial, Elon Musk s-a trezit în mijlocul unui scandal zgomotos chiar în inima Casei Albe. Conflictul s-a purtat pe holurile puterii, între biroul consilierului pentru securitate națională și Sala Roosevelt, sub privirile nedumerite ale unor oficiali de rang înalt.

„Du-te dracului! Du-te dracului! Du-te dracului!”

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, striga la Elon Musk pe holurile Aripii de Vest luna trecută, suficient de tare pentru ca Donald Trump să audă și într-o limbă pe care cu siguranță o putea înțelege. Bessent și Musk se certau cu privire la cine dintre ei ar trebui să aleagă următorul șef al Fiscului american (Internal Revenue Service – IRS) și, implicit, cu privire la cruciada lui Musk „birocrația să fie blestemată”. Fără a obține aprobarea șefului Trezoreriei, Musk își promovase propria alegere pentru această funcție. Bessent, în mod evident, nu a fost de acord.

Cearta a început în afara Biroului Oval; a continuat dincolo de Sala Roosevelt și spre biroul șefului de cabinet, apoi a ajuns după colț în biroul consilierului pentru securitate națională. Musk l-a acuzat pe Bessent că a condus două fonduri speculative eșuate. „Nu te pot auzi”, i-a spus el lui Bessent în timp ce se certau, cu fețele la câțiva centimetri distanță.„Vorbește mai tare!”

Musk venise la Washington cu o echipă pestriță de „inovatori” auto-proclamați, sub umbrela unui nou departament—Department of Government Efficiency, supranumit ironic DOGE. Promisiunile erau uriașe: economii de două trilioane de dolari, restructurări masive, digitalizare rapidă. În realitate, majoritatea măsurilor s-au dovedit a fi mai degrabă exerciții de imagine: reduceri hazardate, reforme contestate în justiție, haos birocratic și o serie de angajări ratate din cauza lipsei de înțelegere a regulilor federale.

Când nu amenința simbolic cu tăierea posturilor din guvern, Musk făcea declarații care mai degrabă complicau poziția administrației Trump. A susținut, într-un podcast celebru, că Social Security este „cel mai mare Ponzi din lume” — o afirmație care contrazicea direct angajamentele președintelui față de alegători.

În interiorul administrației, valul de antipatie a crescut. Secretarii de cabinet s-au plâns de comportamentul „disprețuitor” al lui Musk, iar în cadrul unei ședințe organizate la ordinul direct al președintelui, i-au reproșat deschis stilul agresiv, deciziile unilaterale și lipsa unei viziuni coerente. Scena în care Marco Rubio îl înfruntă pe Musk pentru desființarea USAID a devenit momentul-cheie al pierderii sprijinului politic intern.

Economiile anunțate de Musk s-au dovedit în mare parte iluzorii

Rezultatele? Economiile anunțate de Musk s-au dovedit în mare parte iluzorii. Din cei „170 de miliarde” identificați ca tăieri, o bună parte au fost reinstituite ulterior. Reducerile de personal s-au făcut adesea fără discernământ, afectând sectoare esențiale precum cel al controlului traficului aerian. În locul eficienței, a domnit improvizația.

La finalul celor 130 de zile de mandat, Musk și-a asumat replierea: va rămâne implicat „ocazional”, după modelul celorlalte companii pe care le conduce. A comparat DOGE cu o religie: „Este un mod de viață. Ca budismul”, a spus, între două zâmbete ironice.

Dar guvernarea nu e nici spațiu pentru fantezii antreprenoriale, nici o platformă de testare pentru ego-ul unui miliardar. Birocrația federală, cu toate păcatele ei, funcționează după reguli, nu după capricii. Iar încercarea de a o trata ca pe o companie tech a eșuat spectaculos.

În loc de reformă, Elon Musk a oferit un spectacol. Un spectacol care a costat timp, credibilitate și, poate, oportunitatea unor schimbări reale.