În ciuda ploii, spectacolul a fost grandios. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2024 a emoţionat lumea întreagă, aducând un omagiu istoriei Parisului, Franţei şi mişcării olimpice.

Cu ambarcaţiunile care navighează pe Sena, cu aproape 7 000 de sportivi la bord, cu Turnul Eiffel ca punct culminant şi cu faimoasele monumente pariziene precum Notre-Dame şi Louvre, spectacolul s-a încheiat epic cu aprinderea vasului olimpic de către duo-ul Marie-José Pérec şi Teddy Riner, înainte ca starul din Quebec Céline Dion să interpreteze emoţionant Imnul Iubirii.

Un spectacol muzical şi inovator, dar care i-a nemulţumit şi pe unii. Pe X (fostul Twitter), unele persoane şi-au exprimat rapid frustrarea, criticând spectacolul pentru că nu este suficient de reprezentativ pentru Franţa (zonele rurale au fost uitate, de exemplu) sau pentru că are un mesaj politic prea puternic, unii considerându-l „wokism”. Deputatul european de extremă dreaptă Marion Maréchal nu a ezitat să folosească expresia „J-Woke”.

Fosta aliată a lui Eric Zemmour şi-a exprimat consternarea mai târziu în acea seară faţă de un spectacol care „încearcă cu disperare să celebreze valorile sportului şi frumuseţea Franţei în mijlocul unei propagande Woke atât de crude”.

Deputatul Rassemblement National Guillaume Bigot, ales în circumscripţia a 2-a a Territoire de Belfort, a considerat că spectacolul înlocuieşte „libertatea, egalitatea şi fraternitatea” cu „profitul, pofta şi decadenţa”.

Jean-Philippe Tanguy a fost mai puţin răzbunător, dar a deplâns o ceremonie care „fracturează”, reprezentând „arondismentul 11 din Paris” şi „Emily in Paris sponsorizată de LVMH”.

Deci, ce a fost atât de şocant?nbsp;

În primul rând, spectacolul Ayei Nakamura în faţa Academiei Franceze, în duet cu Garde républicaine. Prezenţa sa fusese dezvăluită cu câteva săptămâni înainte, însă extrema dreaptă se simţise deja ofensată.

Printre celelalte secvenţe considerate „problematice”, una prezintă un „trouple”, un trio, sărutându-se. Unii internauţi au văzut în această secvenţă un omagiu clar adus cinematografiei, Nouvelle Vague şi, mai precis, filmului Jules et Jim de François Truffaut din 1962. A fost, de asemenea, o referire la literatura franceză, care a tratat pe larg problema „triunghiului amoros”.

Dar ce altceva? Marie-Antoinette ghilotinată în Conciergerie înainte de a fi incendiată cu un concert metal în care grupul francez Gojira a făcut echipă cu cântăreaţa de operă Marina Viotti pentru a interpreta cântecul revoluţionar Ah! Ça ira”! o referinţă istorică la Revoluţia Franceză şi la decapitarea reginei şi regelui Ludovic al XVI-lea de către popor.

„Această imagine este scandaloasă. Iertaţi-o pe Marie-Antoinette, regina noastră din străinătate, decapitată de nişte nebuni beţi de sânge şi prezentată lumii ca încununarea aleasă pentru aceste Jocuri Olimpice”, a scris Christine Boutin pe X.

Atât de mult încât, după cum subliniază jurnalistul Tristan Mendès France, cuvântul „satanic” a crescut în căutările Google.

În sfârşit, alţii au văzut în ceremonie o insultă la adresa catolicismului, contestând prezenţa drag-queen şi o parodie a Cinei celei de Taină, ultima masă luată de Iisus Hristos cu cei doisprezece apostoli în seara de Joia Mare, descrisă într-un tablou din secolul al XV-lea al lui Leonardo da Vinci.

„Cina cea de Taină cu drag-queens şi decapitarea Mariei-Antoaneta adaugă infamia la urâţenie”, a afirmat Philippe de Villiers. Creatorul lui Le Piy du Fou a fost însoţit de jurnalista Eugénie Bastié în ceea ce ea a descris ca fiind un „Puy du Fou de stânga”.

La rândul său, Marion Maréchal a scris un tweet în engleză, adresându-se „creştinilor din lume”. „Nu este Franţa care vorbeşte, este o minoritate de stânga pregătită pentru orice provocare”, a spus ea. Avocatul anti-vax Fabrice Di Vizio a făcut apel la „toţi creştinii” să i se alăture în „repararea prejudiciului moral pe care îl suferim”.

În cele din urmă, prestaţia total delirantă a lui Philippe Katherine, îmbrăcat în Dionysos, vopsit în albastru şi în cele mai simple haine ale sale, nu a lipsit să provoace reacţii.

Jurnalistul american conservator Kyle Becker a descris ceremonia drept o „distopie woke”.

Aceste reacţii contrastează cu restul clasei politice, care a salutat în general ceremonia de deschidere. Marine Tondelier, secretarul naţional al partidului Ecologiştilor, a ironizat rapid comentariile negative la adresa lui X: „Toată seara am fost supuşi comentariilor voastre reacţionare despre Franţa, despre ceea ce ar trebui să fie şi toate celelalte. Cel mai bun răspuns este această delegaţie franceză diversă: ne vor face atât de mândri... Nu sunteţi pregătiţi!”, a scris ea.

La rândul său, preşedintele francez Emmanuel Macron a asigurat pe X: ”Vom mai vorbi despre asta peste 100 de ani”.