„O declarație foarte stranie. Eu încă o dată spun: nu pot să vin cu aprecieri sau reproșuri față de slujitorii bisericii, dar reacția a fost una total depășită — politică, nu creștină. Noi cunoaștem cu toții ce se întâmplă cu bisericile din Republica Moldova. Foarte bine cunoaștem. Știm că, după ce în timpul guvernării lui Voronin instituțiile europene ne-au obligat să înregistrăm Mitropolia Basarabiei, a început vânătoarea preoților ca să treacă de la o mitropolie la alta — de la Mitropolia Moldovei la Mitropolia Basarabiei. Și acest lucru s-a activizat în ultimii patru ani de mandat ai PAS-ului.

Nu doar că a luat amploare, dar am văzut clar ce se întâmplă. Știm cum sunt motivați acești preoți, în mare parte: li se promit salarii, asigurare socială, pensii — ceea ce nu poate oferi Mitropolia Moldovei, pentru că aceasta este în afara statului, nu este finanțată din bugetul de stat. Mitropolia Basarabiei, care este parte a Patriarhiei Române, este finanțată direct din bugetul României. Aceasta este diferența. Ele nu pot concura între ele, pentru că abordarea este total diferită.

Și a început presiunea — și nu tocmai prin cele mai bune metode — pentru ca bisericile să fie preluate de la o mitropolie la alta. E clar că statul nu trebuie să se implice în aceasta, dar nici nu trebuie să ia partea uneia sau alteia. Ceea ce face Maia Sandu și guvernarea sa este evident: iau partea Mitropoliei Basarabiei.

Când aud argumentul cu „adevărul istoric”, am început să fac o analiză. Noi avem în Republica Moldova aproximativ 1500–1600 de lăcașuri sfinte, dintre care 45–50 de mănăstiri, construite în mare parte în secolele XVI–XVII. Dar bisericile din sate — pentru că în fiecare sat avem o biserică — în proporție de 70–80% au fost construite între 1812 și 1918, în perioada când acest teritoriu era parte a Imperiului Rus, iar Biserica din Moldova, începând cu Bănulescu-Bodoni, devenise parte a Bisericii Ruse. Atunci au fost construite majoritatea bisericilor din satele moldovenești.

Și când cineva vine cu „adevărul istoric”, haideți să lăsăm asta la o parte. Biserica din satul meu, Sadovo, a fost construită în 1890–1899, când românii nu erau aici. Dar preotul a trecut la Mitropolia Basarabiei prin 2011–2012, pentru că asta era prioritatea lor. Iar în satul meu lumea voia atunci să se ridice și să-l fugărească pe preot. Tatăl meu — fie-i țărâna ușoară — a spus atunci să nu înceapă astfel de conflicte.

Repet: marea majoritate a bisericilor — inclusiv cea din Dereneu, Călărași, unde a fost conflict — nu au fost construite de români. Au fost construite de moldoveni, în perioada când nu eram parte a României. De aceea trebuie să fim corecți”, a declarat Igor Dodon.

„În primul rând, trebuie modificată legislația. Trecerea unei biserici dintr-o mitropolie în alta într-un sat trebuie decisă nu de consiliul bisericesc, ci de sat. Ce se întâmplă acum? Se merge într-o localitate, consiliul bisericesc — de obicei rudele preotului — ia o decizie după ce se înțeleg cu preotul și a doua zi anunță mitropolia, fără ca satul să știe.

Este un subiect sensibil, care poate provoca conflicte și dezbinare în interiorul țării. Politicienii nu trebuie să se implice. Noi comentăm doar pentru că instanța a luat decizia respectivă. Dar statul și guvernul trebuie să stea deoparte și legislația trebuie modificată: trecerea unei biserici să fie posibilă doar prin decizia localnicilor, ideal printr-un referendum în sat, nu prin votul a 10 persoane din consiliul bisericesc”, a conchis președintele PSRM.

Schimb de replici extrem de dure între liderul socialiștilor Igor Dodon și Mitropolia Basarabiei. Politicianul acuză autoritățile de la București că vor să „anexeze Republica Moldova, după ce Mitropolia Basarabiei a obținut în instanța de judecată, reformată cu „succes” de guvernarea Maie Sandu, radierea „dreptului de folosință” al Mitropoliei Moldovei asupra a peste 800 de biserici cu statut de monument istoric din R. Moldova”. La rândul său, Mitropolia Basarabiei a lansat un comunicat în care îl atacă dur pe Igor Dodon, cu un limbaj mai puțin obișnuit pentru o instituție religioasă, numindu-l „incompetent și trădător de țară”.

În ultimii ani, în mai multe localități au izbucnit scandaluri între enoriași, după ce preoții au decis să treacă de la Mitropolia Moldovei la cea a Basarabiei, unde erau și remunerați cu salarii generoase. Mitropolia Moldovei a fost, atacată, în repetate rânduri, de activiști ai partidului de guvernare pentru că aceasta ține de Eparhia rusă.

La începutul lunii iulie 2024, între Mitropolia Basarabiei și cea a Moldovei s-a iscat un scandal de proporții. Mitropolia Basarabiei acuza Mitropolia Chișinăului de dezinformare și falsificare a adevărului. „Constatăm cu mâhnire că Mitropolia Chișinăului, structura de ocupație bisericească a Patriarhiei Moscovei, continuă să dezinformeze opinia publică, falsificând adevărul, distorsionând realitatea și prezentând trunchiat sau tendențios aspecte istorice sau canoane ale Bisericii. Această situație denotă reflexe imperiale, teamă pentru pierderea puterii de influență în societate, opacitate la adevăr, inadecvare la procesele sociale de desovietizare și incapacitate de dialog constructiv în interesul Ortodoxiei”, se arăta comunicatul remis.

În august, alți patru preoți, din Protopopiatul de Criuleni și Dubăsari, au fost opriți de a oficia cele sfinte, după ce au trecut la Mitropolia Basarabiei. Anunțul a fost făcut de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove.

La începutul lunii septembrie,Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove a trimis o scrisoare Patriarhului Kiril al Moscovei și al întregii Rusii, în care sublinia că, „în Rusia, atât autoritățile laice cât, și cele bisericești ne-au tratat și ne tratează ca pe un popor periferic și fără coloană vertebrală, lipsit de dreptul de a lua deciziile pe care le consideră necesare pentru bunăstarea și prosperitatea sa”. Totodată, Înaltpreasfințitul Vladimir, a accentuat, în mesajul său, că adresarea sa „este rezultatul unor circumstanțe tot mai presante, care împing Biserica Ortodoxă din Moldova, cu viteză accelerată, la periferia societății moldovenești”. Scrisoarea a fost făcută publică o lună mai târziu, de către ex-deputatul Vlad Cubreacov.