Vizitatorii au așteptat ore întregi – unii chiar și trei ore și jumătate – pentru a-i vedea pentru ultima dată pe gemenii Xiao Xiao și Lei Lei, născuți în 2021. Pentru mulți japonezi, despărțirea a avut o semnificație simbolică mult mai profundă, marcând nu doar plecarea unor animale extrem de iubite, ci și închiderea unei epoci în relațiile nipono-chineze.

Returnarea celor doi panda lasă Japonia fără niciun exemplar din această specie pentru prima dată din 1972, anul în care Tokyo și Beijing au normalizat relațiile diplomatice. De atunci, panda au fost considerați un simbol discret, dar eficient, al apropierii dintre cele două state.

Momentul ales pentru plecarea lor nu este însă unul întâmplător. Relațiile dintre Japonia și China s-au deteriorat vizibil după ce premierul japonez Sanae Takaichi a declarat că Tokyo ar putea interveni militar în cazul unui atac chinez asupra Taiwanului. Beijingul consideră insula autonomă parte a teritoriului său și nu exclude utilizarea forței pentru „reunificare”.

În acest context tensionat, emoțiile au fost palpabile la Ueno. Potrivit autorităților metropolitane din Tokyo, aproximativ 108.000 de persoane s-au înscris pentru unul dintre cele 4.400 de locuri disponibile pentru ultima vizită. Mulți dintre cei prezenți au fost surprinși plângând în timp ce își luau rămas-bun de la animale.

„Îl aduc pe fiul meu aici de când era bebeluș. Sper ca această zi să rămână o amintire frumoasă pentru el”, a declarat o mamă pentru presa internațională. Alți vizitatori au vorbit despre bucuria de a fi urmărit creșterea puilor, de la primele zile de viață până la maturitate.

Xiao Xiao și Lei Lei s-au născut la grădina zoologică Ueno, fiind urmașii urșilor Shin Shin și Ri Ri, aflați în Japonia în cadrul unui program de împrumut pentru cercetare și reproducere. Deși sunt găzduiți în diverse țări, toți panda uriași rămân proprietatea Chinei. Statele gazdă plătesc, de regulă, aproximativ un milion de dolari pe an pentru fiecare pereche.

Diplomația panda, practicată de Beijing încă de la fondarea Republicii Populare Chineze în 1949, a fost mult timp un instrument de soft power, folosit atât în relația cu aliații, cât și cu partenerii strategici. În ultimele decenii, împrumuturile de panda au coincis adesea cu negocieri comerciale majore. Un exemplu notoriu este cel din 2011, când trimiterea a doi panda în Scoția a avut loc în paralel cu discuții privind exporturi de somon, vehicule și tehnologii energetice către China.

În ultimii ani, însă, mai multe acorduri de împrumut au ajuns la final, iar perspectivele unor noi înțelegeri au devenit tot mai incerte. În cazul Japoniei, posibilitatea revenirii panda rămâne neclară, pe fondul escaladării disputelor politice și economice. Recent, China a înăsprit restricțiile privind exportul de produse legate de pământuri rare către Japonia, un semnal suplimentar al răcirii relațiilor bilaterale.

Astfel, plecarea panda de la Tokyo capătă o semnificație care depășește cu mult granițele grădinii zoologice: un gest simbolic într-un moment în care punțile diplomatice dintre Japonia și China par tot mai fragile.