Este prima dată în istoria celei de-a Cincea Republici când un șef de guvern a căzut în timpul unui vot de încredere. 

Parlamentul francez a votat luni, 8 septembrie, pentru demiterea Guvernului. 

Francois Bayrou, în vârstă de 74 de ani, a preluat funcția de prim-ministru în urmă cu doar nouă luni. El tebuie să-și prezinte demisia, lăsându-l pe Macron să se confrunte cu un set din ce în ce mai restrâns de opțiuni, în contextul în care piețele financiare semnalează îngrijorare față de criza politică și fiscală din Franța. 

Cyrielle Chatelain, președinta Partidului Verde, a descris căderea lui Francois Bayrou drept o „ușurare” , dar și o „îngrijorare”.

„Știm că este posibilă o ruptură politică cu politicile lui Emmanuel Macron. Dacă Emmanuel Macron încetează blocajele, recunoaște că stânga poate ajunge la putere, atunci un echilibru este posibil. Dacă stânga este chemată să guverneze, trebuie să fie întreaga stângă”, a spus Cyrielle Chatelain.

„Bayrou a căzut. Victorie și ajutor popular. Macron este acum în prima linie în fața poporului. Și el trebuie să plece”, a scris Jean-Luc Mélenchon pe X,  liderul formaţiunii politice Franţa Nesupusă („La France Insoumise”, stânga radicală). 

Acesta anunţă depunerea în Adunarea Naţională a unei noi proceduri de destituire a şefului statului, la 23 septembrie. 

După căderea guvernului Bayrou, șefa ecologiștilor, Marine Tondelier, i-a cerut lui Emmanuel Macron să numească un prim-ministru „din rândurile Noului Front Popular” .

„Căderea lui Bayrou trebuie să ne permită să întoarcem definitiv pagina macronismului. Căderea acestui guvern este o ușurare pentru toți cei care urmau să suporte consecințele dramatice ale bugetului Bayrou”, a spus coordonatorul național al Franței Insoumise, Manuel Bompard.

Franța se află din nou într-o criză politică, la doar nouă luni după ce Bayrou a fost numit prim-ministru, scrie reuters. 

Macron va avea două opțiuni: să găsească rapid o figură de consens, un nou prim-ministru capabil să adune sprijinul dreptei (republicanii) și al socialiștilor; sau să convoace alegeri legislative, la doar un an de la ultimele alegeri. 

Potrivit sondajelor, aceste alegeri ipotetice ar duce țara la un nou impas sau la victoria extremei drepte.