Lovirea Moscovei cu rachete cu rază lungă
În iunie 2026, lideri militari și oficiali ai Alianței Nord-Atlantice s-au reunit la primul Simpozion NATO despre Lovituri în Adâncime, organizat de generalul Alexus Grynkewich, comandantul suprem al forțelor aliate. Discuțiile au marcat o schimbare de paradigmă față de strategia tradițională de apărare prin bariere fizice, concentrându-se mai degrabă pe prevenirea activă a unei agresiuni din partea Moscovei.
Grynkewich a detaliat recent această abordare într-un discurs despre „teoria sa a victoriei”, explicând că forțele defensive ale NATO ar bloca mai întâi primul val al oricărui atac, iar apoi ar neutraliza acțiunile ulterioare. Dacă ofensiva ar continua, „vom distruge sistemul de luptă mobilizat împotriva noastră”, lovind atât trupele care avansează, cât și „absolut tot ce sprijină, susține sau controlează acea forță”, a afirmat generalul Grynkewich într-un discurs susținut la Varșovia.
Strategia exclude însă escaladarea la arme nucleare.
Un element central al planului îl reprezintă armele de lovitură precisă pe distanțe lungi. Potrivit The Wall Street Journal, Statele Unite își modernizează arsenalul de rachete de croazieră Tomahawk și Atacms, iar aliații europeni încearcă să recupereze terenul, dezvoltând noi modele și mărindu-și stocurile de rachete precum Storm Shadow, Scalp și Taurus.
Cu toate acestea, multe dintre noile proiecte de rachete europene, în număr de 48, ar putea avea nevoie de ani pentru a deveni operaționale, potrivit cercetătorului Fabian Hoffmann de la Institutul Norvegian pentru Studii de Apărare.
Acestea includ ținte la peste 160 de kilometri de linia frontului. Aceste arme ar putea distruge nu doar baze militare și depozite de armament, ci și infrastructura industrială și resursele critice din interiorul Rusiei.
Lecții învățate din Ucraina
Conflictele recent intensificate din Ucraina au oferit NATO lecții valoroase despre importanța atacurilor în adâncime. Forțele ucrainene au reușit să lovească ținte strategice rusești îndepărtate, inclusiv fabrici de combustibil pentru rachete și centre de date, utilizând arme precum rachetele de croazieră Flamingo dezvoltate intern și sisteme furnizate de Occident.
Ambasadoarea Ucrainei la NATO, Alyona Getmanchuk, a subliniat că „apărarea aeriană este ca un analgezic – poate ameliora simptomele – dar trebuie să țintești sursa durerii”.
În plus, generalul polonez Ireneusz Nowak a avertizat că, fără capabilități de lovitură precisă la începutul războiului, Ucraina a fost forțată să recurgă la lupte de tranșee asemănătoare celor din Primul Război Mondial.
„Trebuie să tratăm lovitura precisă în adâncime ca pe o măsură de descurajare” a declarat acesta.
Provocări politice și militare
În ciuda acceptării generale a acestei strategii de către liderii militari, există îngrijorări privind sprijinul politic necesar pentru a implementa un răspuns ofensiv la o eventuală incursiune rusă.
Nico Lange, fost șef de cabinet în Ministerul Apărării din Germania, a subliniat că „există o deconectare între planificarea militară, care include componente ofensive, și decidenții politici, care văd apărarea doar ca pe o barieră”.
Planurile NATO, precum cele ale generalului Grynkewich, urmăresc să facă din atacurile în adâncime o reacție automată în cazul unui atac rusesc. În plus, oficialii doresc să evidențieze importanța stocării acestor arme, mai ales având în vedere lecțiile din Ucraina, unde noi ținte au apărut constant pe măsură ce conflictul a continuat.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!