Prima observare a J-36 a avut loc pe 26 decembrie 2024, când analiștii s-au întrebat dacă este într-adevăr un avion de vânătoare de nouă generație dezvoltat de Chengdu Aircraft Corporation.

Acum, noi imagini și videoclipuri distribuite pe principalele platforme ne permit să explorăm mai multe informații despre această a doua apariție.

Avionul J-36, similarități cu avioanele rusești

Jetul, cunoscut neoficial ca „J-36”, ar fi păstrat într-o fabrică din Chengdu, într-un hangar de dimensiuni mari, potrivit pentru deschiderea considerabilă a aripilor sale, observat prin satelit.

Acesta iese în evidență prin mărimea sa față de alte hangare construite pentru avioanele de luptă ale companiei chineze: Chengdu J-10 de generația a 4-a și Chengdu J-20 de generația a 5-a.

Conform The War Zone, imaginile ar putea fi „alterate sau falsificate”, dar designul futurist al acestui jet, dezvoltat pentru invizibilitate, coincide în mare parte cu imaginile capturate la prima observare.

Fuselajul aerodinamic, cu o camuflare negru și gri, are un cockpit mare, care ar putea găzdui un pilot și un operator, similar cu cel al avioanelor rusești precum Suhoi Su-34 Fullback. Acesta prezintă o „cocoașă proeminentă“ și o secțiune posterioară fără coadă, având trei motoare cu reacție.

Configurația este „enigmatică” și fascinantă pentru un avion de generație nouă. Partea inferioară a aeronavei are compartimente mari pentru arme interne, tipice avioanelor stealth, care ar putea transporta rachete cu rază lungă și alte tipuri de arme aer-sol.

Forța aeriană chineză în conflictele viitoare. Ambiția de a depăși SUA

Asia Times afirmă că modernizarea forțelor aeriene chineze este un semn clar al unei „schimbări fundamentale în strategia sa militară, cu implicații semnificative pentru securitatea regională și globală”.

Raportul din 2024 al Departamentului Apărării al SUA despre puterea militară chineză subliniază că „introducerea proiectelor avansate de avioane de vânătoare, inclusiv avioane stealth precum J-20 și dezvoltarea continuă a sistemelor de generația a șasea, subliniază ambiția forțelor aeriene ale Armatei Populare de Eliberare de a atinge sau depăși capacitățile aeriene ale Statelor Unite și ale aliaților”.

Aceste evoluții reflectă o abordare integrată a dominanței aeriene, concentrată pe operațiuni centrate pe rețea, capacități de război electronic și platforme de rachete îmbunătățite.

Aceste progrese reprezintă o provocare pentru superioritatea aeriană a Statelor Unite în spațiile aeriene contestate din Indo-Pacific și ar putea influența în special scenariul unei posibile escaladări în Marea Chinei de Sud sau în apele insulei Taiwan, teritoriu vizat de Beijing.