Potrivit relatării, sistemul – denumit Sunray – este suficient de compact pentru a fi transportat într-un vehicul și nu produce nici zgomot, nici fascicule vizibile. În timpul testului, un operator a montat dispozitivul pe un pick-up și a vizat o dronă aflată la câteva sute de metri distanță. După câteva secunde, aparatul de zbor a luat foc și s-a prăbușit.

O alternativă mai ieftină?

Armele cu laser nu sunt o noutate la nivel global. Marina SUA utilizează sistemul Helios, dezvoltat de Lockheed Martin în baza unui contract de aproximativ 150 de milioane de dolari. Primele astfel de sisteme au fost instalate pe nave militare americane pentru a contracara dronele.

Dezvoltatorii ucraineni spun însă că au construit Sunray în aproximativ doi ani, cu un buget de câteva milioane de dolari, și că ar putea comercializa sistemul la un preț de câteva sute de mii de dolari – o diferență semnificativă față de proiectele occidentale.

Pavlo Elizarov, recent numit la conducerea forțelor de apărare antiaeriană ale Ucrainei, afirmă că această diferență reflectă presiunea războiului. „Pentru noi este o chestiune de supraviețuire”, a spus el, explicând că necesitatea accelerează inovația.

În căutarea unui „scut” propriu

Pe fondul dificultăților de a obține suficiente sisteme occidentale de apărare aeriană, Kievul încearcă să dezvolte soluții interne. O parte din echipamentele americane sunt redistribuite în alte regiuni, iar unele state europene ezită să își reducă propriile capacități defensive.

Autoritățile ucrainene vorbesc despre crearea unui sistem integrat, comparabil cu „Iron Dome” din Israel, capabil să intercepteze drone și rachete cu rază scurtă de acțiune. Însă dezvoltarea unui astfel de sistem este complexă și costisitoare. O singură baterie Iron Dome costa, potrivit estimărilor din 2012, până la 100 de milioane de dolari.

În paralel cu proiectele laser, industria ucraineană dezvoltă drone interceptoare, sisteme mobile cu mitraliere și alte soluții improvizate, multe produse prin imprimare 3D și asamblare rapidă.

Dronele interceptoare

Una dintre companiile implicate, Skyfall, produce o dronă interceptoare denumită P1-Sun. Dispozitivul, echipat cu explozibil, este proiectat să distrugă dronele rusești de tip Shahed, utilizate frecvent în atacurile asupra orașelor ucrainene.

Compania afirmă că a produs deja un număr mare de astfel de aparate și că acestea ar fi distrus sute de ținte aeriene. BBC nu poate verifica independent aceste cifre.

Costul estimat al unui astfel de interceptor este de puțin peste 1.000 de dolari – mult mai mic decât cel al unei rachete occidentale de apărare aeriană. Oficialii ucraineni spun că utilizarea rachetelor scumpe pentru a doborî drone relativ ieftine nu este sustenabilă pe termen lung.

Provocări și limite

Nici sistemele laser, nici dronele interceptoare nu pot contracara rachetele balistice moderne, pentru care Ucraina se bazează în continuare pe sisteme precum Patriot. Noile tehnologii sunt destinate în principal combaterii dronelor și rachetelor de croazieră.

Experții avertizează, de asemenea, asupra riscurilor proliferării acestor tehnologii. Dronele ieftine și ușor de produs ar putea fi utilizate în afara câmpului de luptă, inclusiv împotriva aviației civile, dacă ar ajunge în mâini greșite.

Presiunea timpului

Numirea lui Pavlo Elizarov în fruntea apărării antiaeriene vine într-un moment de intensificare a atacurilor rusești. El a declarat că obiectivul este integrarea diferitelor sisteme dezvoltate local într-o rețea coordonată, capabilă să reacționeze rapid la amenințări.

„Este o chestiune de eficiență și de supraviețuire”, a spus el.

În noaptea în care și-a preluat oficial funcția, Rusia a lansat un nou val de drone și rachete asupra infrastructurii ucrainene. Pentru autorități, presiunea de a oferi rezultate rapide este considerabilă.

Deocamdată, rămâne neclar în ce măsură noile sisteme vor putea schimba echilibrul pe teren. Însă dezvoltarea lor reflectă adaptarea rapidă a Ucrainei la un conflict în care tehnologia joacă un rol tot mai important.