În centrul localității se află o fântână veche, iar printre clădirile abandonate se numără și mai multe biserici, una dintre ele oferind o priveliște spectaculoasă asupra apelor albastre ale Mării Egee.

Însă, în cea mai mare parte a ultimilor 100 de ani, aici nu au mai locuit oameni.

Kayaköy, situat în provincia Muğla din sud-vestul Turciei, este un adevărat oraș-fantomă. Abandonat de locuitorii săi și marcat de amintirile trecutului, orașul a devenit un monument încremenit în timp, o mărturie a unei perioade întunecate din istoria Turciei.

Cu versanții presărați de nenumărate clădiri aflate în ruină, înghițite treptat de vegetație, și cu urmele unei comunități dispărute la fiecare pas, Kayaköy este astăzi un loc fascinant, de o frumusețe austeră.

Vara, sub cerul senin și soarele arzător, atmosfera sa este deja tulburătoare. În anotimpurile mai răcoroase, când ceața coborâtă din munți sau venită dinspre mare învăluie ruinele, locul devine și mai misterios.

Un oraș înfloritor, cu peste 10.000 de locuitori, abandonat după război

Cu puțin peste un secol în urmă, Kayaköy, cunoscut atunci sub numele de Levissi, era un oraș plin de viață, cu cel puțin 10.000 de locuitori creștini ortodocși de origine greacă.

Mulți dintre aceștia erau meșteșugari și trăiau în pace alături de fermierii turci musulmani din regiune.

Însă transformările politice și sociale care au însoțit apariția Turciei ca republică independentă le-au schimbat radical destinele.

Tensiunile dintre Turcia și Grecia, după încheierea războiului greco-turc din 1922, au determinat cele două țări să își expulzeze reciproc populațiile asociate celeilalte părți.

Pentru Kayaköy, acest lucru a însemnat un schimb forțat de populație cu turcii musulmani care locuiau în Kavala, localitate aflată în ceea ce reprezintă astăzi regiunea grecească Macedonia și Tracia.

Noii locuitori musulmani nu ar fi fost însă prea încântați de casele și condițiile de trai din Kayaköy.

Potrivit relatărilor locale, mulți dintre ei au plecat la scurt timp după sosire, lăsând orașul să se degradeze treptat.

„Grecii plângeau pentru că nu voiau să plece”

Printre puținii oameni care au rămas în Kayaköy s-au numărat bunicii lui Aysun Ekiz.

Familia acesteia administrează în prezent un mic restaurant în apropierea intrării principale în orașul abandonat, unde turiștii se pot opri pentru băuturi și gustări înainte sau după vizitarea ruinelor.

Poveștile despre acei ani dificili au fost transmise din generație în generație.

„Grecii plângeau pentru că nu voiau să plece, îmi povesteau bunicii mei”, spune Ekiz, care astăzi vinde bijuterii lucrate manual vizitatorilor.

„Unii și-au lăsat chiar și copiii în grija prietenilor turci, pentru că erau convinși că se vor întoarce. Dar nu s-au mai întors niciodată”, povestește femeia.

Ekiz spune că familia bunicilor săi se ocupa cu creșterea oilor și s-a adaptat cu ușurință vieții de la marginea localității.

Majoritatea celorlalți oameni aduși în Kayaköy în urma schimbului de populație nu s-au acomodat însă la fel de bine.

Potrivit acesteia, unul dintre motivele pentru care noii locuitori nu își doreau să rămână era faptul că pereții caselor erau vopsiți în albastru, culoare despre care se credea că ține la distanță scorpionii și șerpii.

Aproximativ 2.500 de case abandonate, mărturii ale unei lumi dispărute

Urme ale vopselei albastre pot fi observate și astăzi pe pereții care au supraviețuit trecerii timpului.

Kayaköy cuprinde aproximativ 2.500 de case, deși foarte puține elemente decorative s-au păstrat după decenii în care clădirile au fost expuse ploilor, vântului și schimbărilor de temperatură.

Cu toate acestea, ruinele oferă o imagine remarcabilă asupra unui mod de viață tradițional, care a dispărut odată cu intrarea regiunii în epoca modernă.

Vizitatorii pot explora străzile înguste, casele fără acoperișuri, bisericile și clădirile publice care amintesc de comunitatea ce a locuit aici timp de generații.

Tristețea trecutului continuă să plutească asupra orașului

Jane Akatay, coautoarea volumului „A Guide to Kayaköy”, consideră că unul dintre motivele pentru care localitatea a rămas abandonată ar putea fi tristețea profundă care încă pare să domine acest loc, după evenimentele tragice din anii 1920.

Amintirea familiilor obligate să își părăsească locuințele, a copiilor lăsați în urmă și a comunității destrămate continuă să facă parte din identitatea orașului.

Natura a contribuit, la rândul ei, la dispariția treptată a construcțiilor ridicate de oameni.

După mai bine de un secol de abandon, vegetația a început să cucerească ruinele, transformând Kayaköy într-un peisaj în care istoria și natura se împletesc.

Astăzi, orașul-fantomă rămâne o mărturie a consecințelor schimburilor forțate de populație și a unei lumi dispărute, dar și o destinație care atrage vizitatori dornici să descopere poveștile ascunse între zidurile sale.

---