Timoșenko insistă că întreaga poveste i-a fost înscenată de către deputatul Igor Kopîtin, susținând că acesta avea nevoie de o țintă importantă pentru a-și îngropa propriul caz la birou, deși nu există nicio înregistrare publică a unor astfel de acuzații împotriva lui. Potrivit Ukrainska Pravda, Kopîtin este un căpitan activ în cadrul Direcției Principale de Informații a Ucrainei și un colaborator apropiat al lui Kîrîlo Budanov, fostul șef al serviciilor de informații care a devenit recent șeful de cabinet al președintelui Volodimir Zelenski.

Potrivit unor surse, Kopîtin ar fi instalat echipamente de supraveghere la sediul partidului politic al lui Timoșenko, Batkivșcina. Interceptările ar fi surprins-o pe Timoșenko organizând un sistem de salarizare în care deputații ar fi primit 10.000 de dolari pe lună pentru a vota împotriva diverselor inițiative guvernamentale, coordonate prin intermediul aplicației de mesagerie criptată Signal.

Presupusa mită pare să vizeze în mod specific perturbarea schimbărilor de personal în cadrul puterii executive din Ucraina. Raidul asupra biroului Iuliei Timoșenko a avut loc în aceeași seară în care Rada nu a aprobat o remaniere majoră a guvernului, inclusiv numirea ministrului Transformării Digitale, Mikhailo Fedorov, în funcția de nou ministru al apărării.

Potrivit anchetatorilor, scopul Iuliei Timoșenko era să recruteze suficienți deputați din partidul lui Zelenski, Servitorul Poporului, pentru a-i refuza președintelui o majoritate funcțională. Numirile blocate au fost aprobate a doua zi, după ce Budanov ar fi intervenit personal pentru a asigura voturile necesare.

„Atâta agitație pentru 40.000 (n.r. de dolari) - și au trebuit să deranjeze o femeie în vârstă?”

Rămân întrebări cu privire la sursa finanțării lui Timoșenko, deoarece se crede că cei 40.000 de dolari confiscați reprezintă doar o fracțiune din capitalul necesar schemei.

Ukrainska Pravda prezintă mai multe teorii care circulă la Kiev. Una dintre ele sugerează că predecesorul lui Budanov, Andrii Iermak, ar fi putut să o folosească pe Timoșenko pentru a-și slăbi rivalii.

O altă teorie indică spre oligarhul Igor Kolomoiski, care a reacționat la știrea arestării lui Timoșenko folosind remarca: „Atâta agitație pentru 40.000 - și au trebuit să deranjeze o femeie în vârstă?”

O a treia teorie menționează „finanțarea rusă”, menționând că Timoșenko a criticat dependența tot mai mare a Ucrainei de Occident de la începutul războiului, deși nu există dovezi directe care să lege banii de Moscova.

Cazul de mită marchează un alt moment critic pentru o politiciană a cărei carieră se întinde pe perioada prăbușirii URSS și a încarcerării sub Viktor Ianukovici. Cunoscută odinioară drept „Prințesa gazului” pentru dominația sa asupra sectorului energetic al Ucrainei în anii 1990, Timoșenko s-a reinventat în repetate rânduri pentru a supraviețui.

Spre deosebire de procesele anterioare cu caracter politic, această anchetă este, din punct de vedere procedural, „deschisă și închisă”, potrivit surselor Ukrainska Pravda din agențiile anticorupție din Ucraina. Având în vedere transferul de bani documentat și dovezile clare obținute prin interceptări telefonice, persoanele din interior consideră că această urmărire penală – spre deosebire de cele zeci de cazuri penale cu care Timoșenko s-a confruntat anterior – are mari șanse să se soldeze cu o condamnare, arată Meduza.