Întrebat dacă „cretinismul lingvistic” este un diagnostic oficial, acesta a oferit următorul răspuns:

„Putem spune și așa. Și știi... Eu m-am gândit la asta. Eu m-am născut la Căușeni și școala era alături, chiar lângă casă, școală moldo-rusă, așa că aș fi putut merge atât într-o clasă, cât și în alta. Părinții mei au divorțat atunci când eu aveam 4 ani și eu am rămas cu mama. Dar sunt convins că, dacă ei nu divorțau, atunci tata ar fi insistat ca eu să merg în clasa moldovenească. Cu siguranță! Dar era perioada sovietică, anul 1980 și atunci, ca să ai o creștere pe plan profesional, ca să ajungi „om mare”, trebuia să faci carieră la Moscova, să absolvești o facultate la Moscova. Atunci, dacă reușeai să obții ceva la Moscova, însemna să obții tot ce-i mai bun pentru orice moldovean sau om sovietic care locuia în Moldova.

Toți judecau la fel, toți voiau „la capitală”, la Moscova. Iată de ce, mama mea a presupus logic că, dacă voi studia în limba rusă, atunci îmi va fi mult mai ușor să fac carieră în „capitala Patriei noastre”, în orașul Moscova. Deci, ea a luat această decizie absolut logic. Plus că, în familie tot vorbeam în limba rusă”.

---