„Nu știu când s-au scurs anii. Mă uit în urmă și văd că calea n-a fost lină, ci de deal și vale, cu suișuri și coborâșuri, așa cum sunt meleagurile noastre și dorul din suflet. Au fost căderi multe, dar și ridicări. Cu unele fapte sunt mândru, cu altele mai puțin. Am patru copilași — și asta e mândria mea cea mare. Pentru ei merg mai departe, chiar și când pasul e greu. Pe ei vreau să-i văd sănătoși, mai presus de toate. Am arta, cea care te leagă de haită și-ți dă putere, dar care, după vârfuri înalte, te poate coborî în beznă. Cu ea nu poți minți; cu ea trebuie să fii adevărat. Am oameni care nu se văd, dar care-mi dau tărie și încredere, oameni care mă țin în picioare când pașii se clatină. Să fie pace pe pământ și să ne dea Dumnezeu minte limpede, inimă tare și har cât codrul, în vremile ce vin. Bun venit, 49”, a scris Alex Calancea.