Potrivit mass-media ruse, Sobolev avea 88 de ani și moartea a survenit ca urmare a bolilor de care suferea.

Valerian Subolev s-a născut în Stalingrad (azi Volgograd) în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul războiului, familia sa a fost evacuată, iar după încheierea războiului s-a întors în oraș și s-a înscris la Institutul Mecanic din Stalingrad, unde a obținut o diplomă de inginer. Studiile de acolo au constituit punctul de plecare al carierei sale ulterioare în domeniul complexului militar-industrial, scrie Focus.

Sobolev și-a petrecut cea mai mare parte a vieții profesionale în întreprinderile de apărare din Volgograd, în special la fabrica „Baricade”. Acolo a parcurs drumul de la inginer la proiectant șef, iar ulterior a condus Biroul Central de Proiectare „Titan”, creat pe baza acestuia, unde a ocupat funcția de proiectant general.

Conform informațiilor din surse rusești, sub conducerea sa au fost dezvoltate lansatoare și complexe de rachete cu diverse destinații, în special „Luna”, „Oka”, „Temp-2S”, „Pioner”, „Topol” și „Iskander”. Este vorba despre participarea tehnică la crearea sistemelor de lansare, nu despre utilizarea lor în scopuri militare.

Pe lângă activitatea în domeniul apărării, Sobolev s-a ocupat și de activități științifice: a susținut teza de doctorat în științe tehnice, a obținut titlul de profesor și a condus catedra de mecanică teoretică la Institutul Politehnic din Volgograd.

În plan politic, a fost deputat al URSS în perioada 1989-1991. În primii ani după destrămarea Uniunii Sovietice, a lucrat în cadrul autorităților regionale din regiunea Volgograd, unde a ocupat funcția de prim-adjunct al șefului administrației, iar mai târziu — în structurile corporației de investiții de stat a Federației Ruse.

Mass-media rusă menționează că el are peste 600 de brevete înregistrate. O parte din dezvoltările sale se refereau nu numai la tehnica militară, ci și la construcția civilă de mașini, sisteme inginerești și construcții civile.