18.251 buletine de vot Aproape 18.251 de buletine tipărite pentru alegerile din 7 localități azi 500.000.000 lei Aproximativ 500 de milioane de lei investiți în noua bază militară de la Băcioi, cea mai mare investiție în infrastructură apărare 12,5 grade Maximă de 12,5 grade astăzi la Chișinău, vreme stabilă fără precipitații 7 laureați Șapte personalități premiate cu Premiul Național 2026, fiecare primind 100.000 de lei pentru contribuții în artă, știință și sport
Campioana belgiană paralimpică Marieke Vervoort a fost eutanasiată la 40 de ani

Marieke Vervoot, participantă la Jocurile Paralimpice de la Londra și Rio de Janeiro, a fost eutanasiată după o lungă luptă cu o boală rară a mușchilor. Vervoot a murit la 40 de ani în seara zilei de marți, 22 octombrie.

Foto: independent.co.uk

Vervoot, care a fost diagnosticat cu o boală musculară degenerativă rară, a câştigat trei titluri mondiale la atletism în scaun cu rotile. Ea a devenit campioană paralimpică la Jocurile Olimpice din Londra în 2012 și a câștigat, de asemenea, medalii de argint și bronz la distanțe de 400 și 100 de metri la Rio de Jainero, scrie Meduza.io.

Totul a început la 14 ani, când o durea piciorul, iar problema s-a extins. La 20 de ani depindea de un scaun cu rotile şi a decis să renunţe la studii. Voia să fie profesoară. Dar diagnosticul era mereu incert, deşi se vorbea de o boală degenerativă incurabilă. Marieke era o persoană activă: „Mereu voia să se joace, să urce în copaci”, spunea Joseph, tatăl ei, care i-a fost alături în vizitele din spital în spital. Dar sportul a ajutat-o, de la baschet, la triatlon, iar apoi la atletism.

Eutanasia este legalizată în Belgia din 2018. În 2016, Vervot a anunțat că se gândește să își părăsească voluntar viața, iar doi ani mai târziu, sportiva a semnat documentele prin care a permis unui doctor să-i pună capăt zilelor.

„Vreau să mor. Gândul ăsta îmi aduce linişte când simt durere. Nu vreau să fiu o legumă”, spunea ea.

„Sportul mi-a permis să supravieţuiesc bolii incurabile cu care mă lupt de 14 ani. Actele sunt pregătite. Nu vreau biserică, nu vreau prăjituri... Vreau ca la înmormântarea mea fiecare să aibă în mână un pahar de şampanie şi să se gândească la mine. Toată lumea mă vede cu medalia de aur, dar nimeni nu ştie cât de greu este”, a mai spus atunci sportiva.


Pub