Cu o cazma, mercenarii i-au tăiat bărbatului mâinile și capul. L-au legat de picioare, atârnând cu corpul în jos, și i-au dat foc. Cei patru și-au făcut fotografii în fața corpului carbonizat. Bărbatul ucis avea 30 de ani. Era Muhammad Taha al-Abdullah, cunoscut ca Hamdi Bouta, un dezertor din armata siriană.

Unul dintre cei care a lovit bărbatul peste corp era moldoveanul Vladislav Apostol.

Vladislav Apostol avea dublă cetățenie: a Republicii Moldova și a Federației Ruse. Era cunoscut în unitatea Wagner după numele de cod: Volk (n.r. din rusă-lup). Aceeași poreclă o folosea și pe conturile sale din rețelele de socializare Vkontakte și Odnoklassniki. Pe platforme publica fotografii din Cecenia și Siria. Era îmbrăcat în uniformă militară și ținea arma-n mână. „Avea și un lup tatuat pe gât în partea din spate. Nu știu de ce avea lup, cred că pentru că a fost lăsat de mamă… El avea acolo scris: Moi adres: ne dom i ne ulitsa (n.r. din rusă: Adresa mea: nici casă, nici stradă)”, își amintește Vlad Ungureanu, prietenul lui Apostol.

Vladislav s-a născut în Ciutulești, un sat din raionul Florești, la două ore distanță de capitală. A crescut fără tată. El și fratele său mai mic rămâneau cel mai des în grija bunicii, inclusiv când mama era plecată la muncă în Rusia.

După moartea bunicii, pe când avea nouă ani, băieții au ajuns la o școală internat din Belgorod, Federația Rusă. „Cât au învățat la internat, ea [mama] se ducea la ei, dar foarte rar, se ducea o dată în an sau nu știu când”, mai povestește Vlad, din aceeași mahala unde a crescut și Apostol. „Băieții erau cam supărați pe dânsa și matincă ei nici nu prea duceau relații”, confirmă nașa de botez a lui Apostol și prietenă cu mama acestuia.

„Avea memorie bună. Îi plăceau lecțiile mele de istorie și sportul. Des participa în competiții și lua locuri de frunte”, își amintește fostul său profesor de istorie, Alexandru Bureak, de la școala internat din Belgorod.

LUNETIST ÎN WAGNER

După absolvire, a urmat armata, muncise o vreme bodyguard, mai avuse încercări de a lucra în construcții. După care-l anunțase pe Ungureanu că i s-a propus un contract de muncă în Cecenia. „Prin 2012-2014, dacă nu mă greșesc, el îmi spunea că învață acolo, nu face nimic. Dacă îl întrebam, tot timpul ocolea. Nici eu nu mai insistam tare să-l întreb”.

A mers în Siria prin 2016, fără să-și anunțe familia sau prietenii. „Când s-a dus el ultima oară în Siria, după spusele lui Anatolie (fratele lui Apostol), mult au stat la vorbă, mult s-au îmbrățișat și Anatolie nu-și dădea seama unde se duce el, ce face el. Vlad îi spunea că mă duc că am un contract, dar nu i-a spus de Siria. Anatolie zicea că el să fi știut unde se ducea…”, povestește fostul prieten.

Apostol și Ungureanu nu au vorbit „mai bine de jumătate de an” după ce primul plecase în misiune. Au reluat legătura pe viber când l-a contactat din Siria. „El mă suna de multe ori și nu aprindea camera. Ba motiva că nu-i lucrează camera, că nu știu ce, când într-o bună zi a aprins-o. Era cu barbă și mi-a spus: «Nu vreau să-ți spun unde-s eu». Poate se temea…”.

Când vorbeau, Apostol era mereu cu arma la piept. Ocupa poziția de lunetist în unitate, potrivit listei Wagner.

Vlad UNGUREANU, prietenul lui Vladislav Apostol: „El era într-un fel la postul de lucru. Un an de zile a fost bine. Nu spunea niciodată că ceva trebuie să se întâmple sau că trebuie să închidă telefonul sau să se ascundă. Dar în ultimul timp parcă îmi părea înspăimântat, speriat”.

SALARIILE PROMISE vs. REALITATEA
Ungureanu spune că nu a văzut niciodată clipul în care Apostol apare torturând bărbatul din Siria. Nu a aflat nici dacă a ucis vreodată oameni, și nici ce salariu încasa. „Zicea că vrea să-și ieie casă, apartament, mașină Hamer și îmi dădeam seama că dacă vrea asta, el are așa bani”.

Salariile promise mercenarilor moldoveni încep de la o mie de dolari, în funcție de poziția pe care urmează să o ocupe în unitate, spune ofițerul Serviciului de Informații și Securitate, care a acceptat să vorbească sub anonimat.

Ofițer SIS: „O mie de dolari era suma promisă, dar realitatea e diferită și când ei înțelegeau că realitatea e alta, încercau să înțeleagă ce e mai bine pentru ei și ăsta e momentul în care încep să se gândească să revină acasă și cum să revină”.

Continuarea articolului pe rise.md.