Reacția lui Vladimir Putin la „situația din Kursk”, așa cum numește liderul de la Kremlin incursiunea militară ucraineană, denotă ce anume se întâmplă în interiorul verticalei puterii din Rusia, cum este structurată în prezent și prin ce transformări trece, explică sursa citată.

Putin l-a numit responsabil de „direcția Kursk” pe un fost bodyguard personal, Aleksei Diumin, care deține funcția de secretar al Consiliului de Stat, un organism consultativ cu un rol obscur. Deși Diumin a fost pentru scurt timp viceministru al apărării, în perioada 24 decembrie 2015 – 2 februarie 2016, totuși numirea sa la conducerea operațiunilor militare din Kursk este un „nonsens” din punct de vedere al politicii de personal. 

Acest lucru înseamnă că Putin nu are încredere în Statul-Major, iar într-o situație de criză se bazează doar pe cineva care îi este loial, spune o sursă apropiată Ministerului rus al Apărării. 

În mod oficial, activitățile Consiliului de Stat ar fi trebuit să fie supravegheate de un departament de la Kremlin condus de unul dintre aliații lui Kirienko. Cu toate acestea, așa cum dezvăluie pentru iStories o sursă informată cu acest conflict, Diumin l-a dat afară pe „omul lui Kirienko” de la o ședință a Consiliului de Stat sub motivul că nu are ce căuta acolo.

Conflictele din cadrul verticalei puterii din Rusia apar de cele mai multe ori din cauza structurii sale pe clanuri. Vulnerabilitatea unei astfel de structuri a devenit foarte evidentă anul acesta, odată cu intrarea în dizgrație a fostului ministru al apărării Serghei Şoigu, un om alături de care Putin s-a afișat rătăcind prin taiga și la pescuit. 

Odată cu demiterea lui Șoigu, Ministerul rus al Apărării a devenit ținta unui proces de epurare la scară largă care vizează îndepărtarea oamenilor apropiați fostului ministru. Șeful Statului-Major, generalul Valeri Gerasimov, rămâne deocamdată în funcție, dar soarta lui se află sub semnul întrebării după eșecul de a preveni intrarea armatei ucrainene în Kursk. 

Potrivit Bloomberg, Gerasimov este acuzat că a ignorat rapoartele serviciilor de informații despre acumularea de trupe și echipamente inamice lângă frontiera ruso-ucraineană din regiunea Kursk și a decis să nu-l informeze pe Putin. 

În ceea ce privește Serviciul Federal de Securitate (FSB), „principala agenție punitivă a regimului” Putin, așa cum o cataloghează iStories, este măcinată în acest an de o „ceartă severă” pentru putere. Potrivit iStories, care citează un actual și doi foști angajați din FSB, motivul principal al acestui conflict este slăbirea capilor unor clanuri influente. 

În prezent, problema-cheie este controlul asupra armatei și asupra complexului militar-industrial, asupra sabotorilor și teroriștilor, iar acestea sunt temele lui Menșcikov. Prin urmare, are o șansă. Cu toate acestea, deoarece deciziile cu privire la astfel de numiri sunt luate de un singur cap (cel al lui Putin – n.r.), încercarea de a le prezice este o sarcină ingrată”, afirmă redactorul-șef al website-ului agentura.ru, Andrei Soldatov. 

În al doilea rând, Nikolai Patrușev, fostul șef al Consiliului de Securitate din Rusia, și-a pierdut în acest an influența în cadrul FSB. Deși Patrușev nu mai e directorul FSB din 2008, el a păstrat o pârghie enormă în interiorul acestei instituții prin intermediul unor angajați care au lucrat pentru el. 

Transferul lui Patrușev în postul umilitor de consilier prezidențial în domeniul construcțiilor navale presupune în mod automat reducerea influenței oamenilor săi din cadrul FSB. Unul dintre generalii-cheie din echipa lui Patrușev și din structura FSB, șeful Departamentului pentru Protecția Ordinii Constituționale, Aleksei Sedov, își va părăsi cel mai probabil postul în următoarele luni, odată cu împlinirea vârstei de 70 de ani. 

O luptă birocratică a început deja pentru postul lui Sedov, responsabil de persecutarea opoziției și uciderea oponenților politici ai lui Putin. Unul dintre candidați este odiosul șef al Departamentului „K” al FSB, Ivan Tkacev. 

În pofida faptului că Tkacev are „patroni” la Kremlin – biroul său fiind folosit în mod repetat de blocul politic intern al administrației prezidențiale pentru măsuri represive împotriva „indezirabililor” – sursele iStories cred că este puțin probabil ca acesta să-i ia locul lui Sedov. Tkacev a fost considerat mereu omul altui „atotputernic” care și-a pierdut treptat influența, și anume șeful companiei petroliere Rosneft, Igor Secin. 

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News