Dick Cheney a fost cel de-al 46-lea vicepreședinte al SUA, servind în echipa prezidențială al fostului președinte american republican George W. Bush timp de două mandate, între 2001 și 2009.

Cheney a fost timp de decenii o figură influentă și controversată în politica de la Washington. În ultimii ani însă, Cheney, deși a rămas un conservator dur, a fost în mare parte marginalizat de propriul partid din cauza criticilor dure la adresa președintelui Donald Trump, pe care l-a numit „laș” și cea mai mare amenințare din istorie la adresa republicii.

Într-o notă ironică la finalul unei cariere politice remarcabile, Cheney și-a exprimat ultimul vot la alegerile prezidențiale din 2024 în favoarea unei democrate liberale – colega sa din „clubul vicepreședinților” Kamala Harris, reflectând cât de mult s-a îndepărtat Partidul Republican populist de conservatorismul său tradițional.

Cheney a fost afectat de boli cardiovasculare aproape toată viața sa de adult. A făcut mai multe atacuri de cord, dar a dus o viață activă și împlinită, trăind mulți ani departe de ochii publicului.

În 2012, a trecut printr-un transplant de inimă, pe care avea să-l descrie, mai târziu, într-un interviu din 2014 drept „darul vieții în sine”.

Cheney se bucura de o carieră profitabilă în lumea afacerilor, când tânărul Bush l-a ales de la gigantul corporatist Halliburton pentru a-i fi vicepreședinte la alegerile prezidențiale din 2000. La acel moment, Cheney supraviețuise deja la trei atacuri de cord.

Cu toate acestea, a devenit unul dintre cei mai puternici vicepreședinți, despre care se spune că avea o mare influență asupra mai puțin experimentatului Bush.

Aflat în funcție pe 11 septembrie 2001, Cheney a preluat controlul după atentatele din New York și Washington, în timp ce Bush era evacuat în siguranță, notează The Guardian.

Extrem de experimentat și fără un departament propriu de condus, lucrând împreună cu secretarul apărării, Donald Rumsfeld – un aliat din vremea administrațiilor Nixon și Ford – Cheney a preluat controlul asupra politicilor guvernamentale.

Deși a căutat cooperare internațională, Cheney a considerat, după cum a scris ulterior, că administrația Bush „avea obligația să facă orice era necesar pentru a apăra America”.

La scurt timp, trupele americane au fost trimise în Afganistan pentru a lupta împotriva talibanilor și pentru a-i vâna pe membrii al-Qaida. Totuși, locul lui Cheney în istorie va fi marcat în special de decizia de a invada Irakul.

Fusese secretar al apărării în timpul primului Război din Golf, în 1990 – 1991, o campanie rapidă de înlăturare a lui Saddam Hussein din Kuweit.

Un deceniu mai târziu, Bush și Cheney au justificat public războiul prin presupusa legătură a dictatorului irakian cu al-Qaida și, implicit, cu atentatele de pe 11 septembrie, precum și prin acuzații că deținea arme de distrugere în masă.

Până în martie 2003, când forțele SUA și ale coaliției au invadat Irakul, nu s-au găsit dovezi pentru aceste acuzații, iar ulterior s-a demonstrat că erau false.

Până în februarie 2021, numărul oficial al morților americani în Irak era de 4.431, cu aproape 32.000 de răniți. Numărul victimelor în Afganistan, unde trupele americane încă luptau, era de 2.352, cu peste 20.000 de răniți.