„Trebuie să recunosc că cea mai mare greșeală pe care am făcut-o în viața mea a fost să mă întorc în Republica Moldova. Mai ales din Asia, din state organizate, bine structurate, cu o anumită educaţie, unde e foarte greu să te întorci înapoi din cauza sistemului complex de vize și unde migrația este extrem de controlată și anevoioasă.

Nu a fost măcar o singură zi să nu îmi pară rău că m-am întors. Nimic bun nu m-a așteptat în Moldova. Absolut nimic bun. Înafară de mult hate, dezamăgire și doar uși închise.

Am învăţat o lecţie dură - niciodată nu trebuie să te întorci acolo, unde nimeni nu te aşteaptă şi de unde ai fugit ca să îţi salvezi psihicul şi sufletul.

Aproape patru ani de stres continuu, de nelinişte și de coșmar. Cei mai oribili ani din viața mea. Cu multă minciună, mizerie, spitale, hate şi multe dezamăgiri.

Nu cred că lucrurile se vor schimba prea curând. E aproape imposibil să schimbi mentalitatea unei majorități care nici nu își dorește asta și nici nu are în față o clasă politică cu voință reală de reformă.

La început am cochetat cu gândul implicării în politică, dar privind la valul de ură, prostie, lipsă de discernământ și lașitate, de sus până jos, mi-am dat seama că nu are rost. Nişte oameni cumsecade au încercat să mă convingă că trebuie să încercăm să schimbăm lucrurile. Că are rost. Oare? Nu ştiu dacă va fi pentru prima şi ultima oară când fac acest lucru.

Un lucru îl ştiu cu certitudine, pe 28 septembrie pentru mine se va decide doar o singură chestiune: dacă pun definitiv cruce pe acest stat și nu voi mai vota niciodată nici măcar în scrutine legate de el, sau dacă Republica Moldova mai merită încă o șansă. Da, schimbarea se face cu paşi mărunți, dar ce conteaza cel mai mult este voința și nemijlocit intenția.

Până la urmă, avem o singură viață și nu se merită să o irosim pe iluzii, pentru vise străine şi într-un loc care nu vrea să se schimbe, cu preţul propriei vieţi, sănătăți şi fericiri.

Nu poate fi numit „acasă” locul unde nu ai confort psihologic, spiritual şi material. Viaţa nu trebuie să fie o luptă 24 din 24. Altminteri ea nu mai are rost”, a scris Virtosu.