Cum a fost acest concurs? Știu ca e primul la care participați chiar dvs, dar ați urmărit mai multe concursuri anterioare, din domeniu, de aceea vă întreb?

Violeta Gașițoi: Concursul pentru mine a fost distractiv, dacă sincer și nimic surprinzător. Ani la rând în Moldova nu am avut parte de niciun concurs pentru ocuparea funcțiilor publice care să fie în corespundere cu ideea unui concurs cinstit, obiectiv și transparent. Toate Guvernele au procedat după propriile reguli, politice. Deși legea și regulamentul aprobat de legiuitori stipulează faptul că aceste concursuri au ca scop alegerea în funcții publice a persoanelor în funcție de competență și merit, profesionalism. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă selectarea celor mai buni în baza unor criterii clar definite și a unei proceduri unice de evaluare. Concursul trebuie să se bazeze pe principiul egalității tuturor la accesul în aceste funcții. Aceasta înseamnă că asigurarea accesului la o funcție publică, pentru oricare cetățean al Republicii Moldova ce îndeplinește condițiile stabilite de lege trebuie să fie fără nicio discriminare. Un alt criteriu este transparența, ceea ce înseamnă prezentarea informației referitoare la modul de organizare și desfășurare a concursului tuturor persoanelor interesate. Pentru a atinge acest scop, comisia care alege candidatul trebuia să fie independentă și imparțială de toți candidații. Trebuia să lipsească conflictul de interese. Comisia trebuia să emită decizia în baza informațiilor obținute și discutate în cadrul ședinței comisiei și în timpul audierilor. Dacă e să compar cu SUA, aceasta se numește o decizie informată a unui organ competent.

Concursurile pe care le-am urmărit în Moldova toate au avut același scenariu.

Principala decizie asupra candidatului nu se ia în cadrul ședinței comisiei și în baza informației obținute în urma audierilor, dar ca regulă undeva în afara locului de desfășurare a audierilor astfel are loc ședința comisiei în afara supravegherii din partea societății și a publicului. Aceste decizii de obicei se iau ori în incinta partidelor politice ori în urma negocierilor între aceste partide contrar prevederilor legii. Și această practică a fost și continuă până în prezent, nu este absolut nimic nou.

Sunteți mulțumită de nota pe care ați luat-o? Nota 6, dar locul 3, având în vedere că 2 candidați au luat ambii 10, deci ar fi a doua clasată?

V.G.: Evident că nu sunt mulțumită. Iar problema principală nu e evaluarea mea din partea comisiei, dar faptul că, așa cum am menționat, candidatul a fost ales și evaluat nu în cadrul ședinței comisiei, dar mult mai înainte, în afara ședinței prezentei comisiei, în incinta partidului politic cum și a fost recunoscut de către unii membri ai partidului politic aflat la guvernare.

Eu nu sunt împotriva faptului ca persoanele cu funcții publice să fie alese în cadrul ședințelor partidelor politice și nu în baza unui concurs. Eu nu sunt de acord cu faptul că aceasta se face contrar legislației. Într-un stat de drept, în primul rând orice Guvern este apreciat după faptul cum acesta respectă legislația propriului stat. Dacă Guvernul dă un exemplu de încălcare a legislației, atunci acest Guvern nu poate cere cetățenilor să respecte legislația. Ca urmare, avem un cerc vicios și un stat ce nu poate fi numit un stat de drept.

În cazul dat, va fi mai onest față de societate să modifice legea și să excludă toate concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice. Va fi aceasta corect? Va fi aceasta democratic? Va corespunde aceasta standardelor prevăzute de Consiliul Europei, cu siguranță că nu. Dar va fi legal, legea va prevedea excluderea concursurilor. Nu va fi prima modificare a legii cu scopul ca să favorizeze politicul. Înțelegem că legile trebuie să fie în interesul societății, dar, probabil că mai avem de așteptat până va fi așa.

Teodor Cîrnaț este ne mulțumit de calitatea unor membri ai comisiei, dar și de rezultatul concursului. Dumnealui spune că s-a desemnat un avocat al guvernării și nu al poporului. Dvs ce părere aveți?

V.G.: Mie îmi este tot una a cui avocat a fost numit într-o funcție publică. Pe mine, după cum am menționat mai sus, mă deranjează numai un singur lucru - că decizia privind câștigătorul concursului nu a fost luată de comisie în urma audierilor publice, membrii comisiei nu au votat independent și imparțial, nu au existat criterii clare de evaluare făcute publice înaintea concursului, dar, în urma unei decizii politice prin ce și s-a încălcat legea. Anume aceasta contează, pentru că eu sunt jurist și avocată, apărător al drepturilor omului cu o experiență de 18 ani, în rest, toate celelalte argumente care nu au nicio valoare juridică nu vreau să le comentez. Eu sunt jurist de profesie și nu pot comenta deciziile politice, pe mine mă interesează doar legalitatea acțiunilor din partea guvernării.

De ce orice concurs inițiat de diferite guvernări se transformă până la urmă în același lucru? Mai mult, în majoritatea cazurilor rezultatul e cunoscut din timp?

V.G.: În primul rând am observat că toate partidele politice până acum au încercat și încearcă să-și ocupe cât mai multe funcții publice. De aceea între ei are loc o luptă continuă pentru ocuparea acestor funcții publice cheie. Legislația Republicii Moldova, care a fost adoptată în conformitate cu recomandările Consiliului Europei, prevede standarde necesare privind aplicarea principiului de control și echilibru. Partidele politice s-au opus mereu să aplice aceste principii și vor obținerea puterii totale asupra tuturor treburilor publice. Anume din aceste motive ei încalcă legislația având ca scop obținerea unei puteri absolute și ocuparea tuturor funcțiilor publice posibile în stat. Și această practică periculoasă a existat mereu, de ce periculoasă? Pentru că nu este deloc democratică.

Are șanse Moldova să ajungă la performanța de a avea concursuri adevărate?

V.G.: Dacă într-o bună zi va apărea acea voință politică reală și nu declarativă, atunci cu siguranță că are șanse. Noi avem legi bune, dar nu se vrea și nu s-a vrut vreodată interpretarea și aplicarea corectă a acestor legi. Mereu s-a speculat și s-a aplicat legea după propriile interese și iată ce e cel mai periculos. O lege bună dacă nu este aplicată corect, devine deja compromisă. Dezamăgirea vine spre politic, pentru că anume ei sunt cei care trebuie să demonstreze și să dea un exemplu bun societății, să dea un exemplu de corectitudine și legalitate.

Dvs. cu ce recomandări ați veni la acest capitol? Am văzut că atenționați asupra faptului că ultima comisie nici măcar nu a respectat unele prevederi din regulamentul prevăzut în lege?

V.G.: În primul rând aș recomanda guvernărilor să studieze și să respecte legislația Republicii Moldova, să învețe să o aplice corect, să dea un exemplu societății. Să înțeleagă, dacă societatea nu cunoaște toată legislația. Societatea nu cunoaște cum trebuie aplicată, iar din acest motiv este ușor de manipulat și de dus în eroare. În astfel de situații, pentru aceasta sunt juriștii care formează și trebuie să formeze acel „scut” împotriva ilegalităților comise inclusiv de politic. Și aici nu contează cine este la guvernare. Apărătorii Drepturilor Omului trebuie să intervină ori de câte ori legea este încălcată ori există o bănuială rezonabilă de încălcarea legii. Să semnaleze aceasta public și să încerce să prevină ori să restabilească respectarea legii.

Drepturile Omului nu au fost create pentru politicieni, funcționari publici, acestea au fost adoptate pentru toată societatea.

Atenționarea mea a fost asupra faptului că legea regulamentul) este unul foarte bun și clar ce stipulează cum se organizează concursurile, cine pot fi membrii comisiei, care este scopul concursurilor și cum ele trebuie să fie desfășurate. Însă, în practică nu a fost așa. Dacă ne dorim o societate democratică păi poate odată și odată încercăm să formăm această democrație.

Ar fi ideal dacă partidele politice ar consulta juriști independenți și imparțiali care le vor explica legile nu în funcție de dorințele politice, nu cum să ocolească legea, dar cum să o aplice corect. Nu contest, ei au oameni competenți pe diverse domenii, ei au oameni onești și imparțiali, dar, analizând cum acționează în practică, observăm că mereu încearcă să interpreteze prevederile legii greșit ca să justifice acțiunile majorității politicului. Dacă nu se primește așa, atunci intervin cu proiecte de modificare a legii tot în interesul funcționarului și nu a omului simplu. Cu regret, în opinia mea, după cum observ de la independență încoace, gândirea critică a juriștilor care acced în politic se pierde. Ar fi bine să mediteze asupra acestor probleme.

Cum ar trebui să procedeze politicienii în cazul în care își vor candidații săi, astfel ca aceasta să fie o procedură legală, și cum e în alte state?

V.G.: La angajarea în funcții publice, există două metode. Una, este angajarea politică, fără concurs și a doua categorie este concurs organizat de comisii în urma unor criterii clare, stabilite prin lege.

Nimeni nu are dreptul să dea indicații ori să influențeze decizia comisiei. Fiecare membru al comisiei, trebuie să aibă propriul tabel de evaluare și să evalueze candidații independent și imparțial pentru fiecare răspuns în tabelul său. Exact această procedură este prevăzută de regulamentul adoptat de Parlament odată cu adoptarea legii.

Dacă nu îți dorești concursuri, atunci, acolo unde legea prevede pentru numirea în funcții publice concursuri publice, intervii și schimbi legea. Va fi ori nu aceasta democratic? Deja e o altă întrebare, dar măcar va fi onest și legal, o funcție asumată de politic.

Angajarea în funcții publice în SUA se face exact cum prevede legea și la noi, doar că termenii sunt diferiți.

Serviciul competitiv (la noi aceasta se numește concurs) - Posturile de serviciu competitiv sunt supuse legilor serviciului public adoptate de Congres. Legile contribuie la asigurarea concurenței loiale și deschise, (a concursurilor) recrutării din toate segmentele societății și selecției pe baza competențelor sau cunoștințelor, abilităților și abilităților solicitanților.

Servicii exceptate (Numire) - Posturile de servicii exceptate sunt definite prin statut, de către președinte sau de către Biroul SUA de gestionare a personalului. Aceste funcții publice nu sunt supuse regulilor de numire prin concurs (adică serviciul competitiv)

Ce înseamnă serviciu competitiv?

În cadrul serviciului competitiv, (concursului public) persoanele fizice trebuie să treacă printr-un proces de angajare competitiv (adică examinarea competitivă) înainte de a fi numiți într-un post vacant. Acest proces poate include un test scris, o evaluare a educației și experienței individului, un interviu și/sau o evaluare a altor atribuții necesare pentru performanța de succes în funcția care urmează să fie ocupată. Toate regulile de evaluare sunt publice și transparente.

Funcția de Ombudsman trebuie să fie asumată politic sau totuși independentă de politic?

V.G.: Funcția de Ombudsman trebuie să fie una independentă de politic, deoarece misiunea sa este de a semnala și a interveni ori de câte ori se încalcă drepturile omului, inclusiv din partea autorităților publice. De exemplu, majoritatea spitalelor din RM sunt în subordinea Ministerului Sănătății, autorităților locale, toate instituțiile unde sunt deținute persoane de către autoritățile statului sunt instituții care aparțin fie Ministerului Sănătății fie Ministerului Justiției cu alte cuvinte guvernării. Conducătorii acestor instituții sunt funcționari publici protejați de guvernare și angajați de către politic. Atunci când Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului sunt încălcate de către aceste instituții, cetățenii apelează deseori la Ombudsman cu speranța ca acesta să intervină să stopeze încălcarea, să restabilească drepturile omului. La rândul său, Ombudsmanul trebuie să inițieze investigații independente și imparțiale, dar aceasta înseamnă că va investiga acțiunile unor funcționari publici, care au fost puși acolo în funcții de către politic. La fel, în cazul de încălcare în masă sau încălcări grave ale drepturilor și libertăților omului, în cazuri de importanță socială deosebită, ori dacă e nevoie să apere o categorie de persoane care nu pot folosi de sine stătător mijloace juridice de apărare acesta poate să acționeze din oficiu. În baza rezultatelor examinării plângerilor acesta se poate adresa în instanța de judecată cu o cerere în apărarea intereselor petiționarului ale căror drepturi și libertăți au fost încălcate. Și aceasta înseamnă că Ombudsmanul merge împotriva celor ce dețin funcții publice, uneori inclusiv împotriva Ministerelor (Guvernare).

Atunci când funcția de Ombudsman este una politic asumată, atunci trebuie să înțelegeți că acesta nu va acționa și nu va aplica niciodată aceste împuterniciri pe care i le acordă legea. Cel puțin până acum așa a fost. Eu aș aduce și exemple concrete dar nu vreau să plictisesc cititorul, poate vom mai reveni la subiect.

Aveți recomandări pentru noul Avocat al Poporului?

V.G.: Nu, nu am nici o recomandare, deoarece persoana care a fost aleasă are pregătire juridică și trebuie să cunoască obligațiunile sale de serviciu și modul de funcționare a acestei instituții.

Nu v-a tăiat pofta de a reveni acasă acest concurs?

V.G: Venirea mea acasă nu a depins niciodată de acest concurs. Eu mi-am asumat această participare, eu știam care vor fi rezultatele concursului din start. Am participat la acest concurs pentru a-mi testa capacitățile și abilitățile mele profesionale pe de o parte și pe de altă parte am vrut să simt această experiență, aceste trăiri de până și după concurs. Sunt satisfăcută de prezentarea mea, și acest concurs mi-a dat o încredere suplimentară în puterile mele ca o bună profesionistă.

Veți mai încerca?

V.G: Sigur, că da. Aceasta îmi dă posibilitatea să mă antrenez și să mă țin într-o formă bună din punct de vedere profesional. După fiecare concurs de acest gen, când fiind candidată treci prin această experiență, poți să înțelegi mult mai bine, de ce nu a mers, ce nu a mers, ce se întâmplă? E una să analizezi situația ca observator și alta să analizezi situația ca participant.

Eu vă mulțumesc și vă urez mult succes în continuare!

V.G.: Și eu vă mulțumesc și vă doresc toate bune.

---