„Piesa aceasta a fost scrisă într-o perioadă foarte grea din punct de vedere emoțional pentru părinții mei. Cred că spun acest lucru în premieră. Drama prin care treceau ei a fost o inspirație pentru mine.

Era o toamnă târzie, foarte urât afară. La mine, dacă vine vreme rea, vine și starea proastă. 

Contextul a fost unul destul de greu. În familia noastră predominau lacrimile, certurile și situațiile care doar agravau lucrurile, fără să aducă vreo îmbunătățire. Acest lucru dura de ani de zile.

 Nu mai puteam să trăiesc în acea atmosferă, să văd oameni care plâng, care suferă, care își petrec viața în tensiune continuă.

Tatăl meu era la fel de afectat de situație, dar pe mama o vedeam distrusă. Și eu, și sora mea la fel. Încercam să nu ne implicăm prea mult, dar, când apăreau conflicte mari, interveneam ca să o apărăm pe mama. 

Am insistat pe lângă mama mea: „Nu vă înțelegeți, nu sunteți fericiți de atâția ani, aproape 20 de ani. Nu mai e posibil să trăim așa. Eu nu mai pot să suport gândul că voi continuați să trăiți în acest conflict și în acest mediu toxic. Cel mai bine ar fi să puneți capăt acestei situații”, a mărturisit Camelia.