Documentele recent publicate pentru prima dată în limba engleză reprezintă singura sursă publică a relatărilor lui Vasili Arhipov, șeful de stat major al brigăzii de submarine, care se afla la bordul B-59 în momentul de cumpănă al crizei și l-a ajutat pe căpitanul Savițki să evite o posibilă decizie catastrofală de a lansa un atac nuclear.

Arhipov și-a împărtășit amintirile despre incident în timpul unei conferințe de aniversare a 35 de ani de la eveniment, organizată la Moscova pe 14 octombrie, 1997, scrie The Guardian. 

Mulți istorici sunt de acord că data de 27 octombrie 1962, cunoscută drept „Sâmbăta Neagră”, a fost momentul în care lumea s-a apropiat cel mai mult de un dezastru nuclear, atunci când forțele americane au impus o blocadă împotriva Cubei pentru a opri livrările de rachete ale Uniunii Sovietice.

În aceeași zi, un avion de spionaj U-2 a fost doborât deasupra insulei și un altul a dispărut deasupra Siberiei când pilotul s-a rătăcit.

La șase decenii de la „cea mai periculoasă zi a lumii”, evenimentele de săptămâna trecută când un avion de luptă rusesc a lansat o rachetă în apropiere de un avion de recunoaștere britanic Rivet Joint deasupra Mării Negre a scos în evidență din nou cât de ușor ar putea un accident sau o greșeală de calcul să declanșeze o criză scăpată de sub control.

Arhipov a descris scena crizei din anii '60: „Zboruri ale avioanelor la doar 20-30 de metri deasupra turnului de comandă al submarinului, folosirea reflectoarelor puternice, salve din tunurile automate (peste 300 de proiectile), grenade anti-submarin aruncate, distrugătoare care au tăiat calea submarinului la o distanță periculos de mică, arme ațintite în direcția submarinului”.

Arhipov a spus că unul dintre avioanele americane „și-a pornit reflectoarele puternice și i-a orbit pe oamenii din [turnul de comandă] așa încât îi dureau ochii. A fost un șoc. Comandantul nu putea practic să dea niciun ordin, nici nu puteau să înțeleagă ce se întâmplă.”

„Comandantul ar fi putut fără să gândească, din instinct, să ordone o 'scufundare de urgență'; apoi, după submersie, întrebarea dacă avionul trăgeau în submarin sau în jurul său nu ar fi fost în mintea nimănui. Asta înseamnă război.”

Cu toate că Arhipov a încercat să nu dea atât de mare importanță rolului său în acest incident și să minimizeze riscul ca Savițki să fi luat decizia de a lansa torpila cu focos nuclear a submarinului, Svetlana Savranskaia, directorul programelor rusești ale arhivei americane, l-a intervievat pe un alt comandant al aceleiași brigade de submarine, Riurik Ketov, care a spus că Savițki era convins că sunt atacați și că războiul cu SUA începuse deja.

Comandantul s-a panicat și a ordonat o „scufundare de urgență” și pregătirea torpilei nucleare. Însă, din cauză că unul dintre ofițeri îi stătea în cale, Savițki nu a putut să coboare imediat pe scările înguste ale turnului de comandă și, în acele momente de ezitare, Arhipov a realizat că forțele americane nu atacau, ci semnalizau și trăgeau în mod intenționat în preajma submarinului.

„L-a strigat pe Savițki și a spus: 'calmează-te, uite că semnalizează, nu atacă, hai să semnalizăm înapoi'. Savițki s-a întors, a observat situația, a ordonat ofițerului de semnalizare să semnalizeze înapoi”, a spus Savranskaia, care a adăugat că alți doi ofițeri ar fi trebuit să confirme ordinul lui Savițki înainte ca torpila nucleară să poată fi lansată.

Sâmbăta Neagră „ne aduce aminte că motivul principal pentru care am scăpat din situații de acest gen în trecut este în că am avut noroc”, a spus Tom Collina, directorul Ploughshares Fund, un grup care susține dezarmarea.

În incidentul din Marea Neagră de la finalul lunii septembrie, forțele aeriene rusești au spus că lansarea rachetei în vecinătatea avionului de recunoaștere britanic a fost rezultatul unei defecțiuni tehnice. Oficialii britanici nu sunt foarte convinși că incidentul a fost un accident, dar în comunicațiile interceptate controlorii ruși ai traficului aerian au părut șocați de ceea ce s-a întâmplat, ceea ce sugerează că dacă incidentul a fost o demonstrație de forță intenționată, ea a avut loc în urma unei decizii luate de pilot și nu de Moscova.

„Lecția pe care ar fi trebuit să o învățăm în 1962 este că oamenii sunt predispuși la erori și că nu ar trebui să combinăm crize cu oameni predispuși la erori cu arme nucleare”, a spus Collina. „Și totuși, iată-ne din nou în aceeași situație”, potrivit digi24.ro.

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News