Potrivit lui Dumitru Vicol, eurobondul este o obligațiune emisă de stat în altă valută decât cea națională și poate fi o alternativă și o măsură adițională eficientă pentru ca statul nostru să atragă finanțare externă. „Prin emiterea eurobodului, Moldova ar putea nu doar să-și finanțeze proiectele de infrastructură, dar și să reintre pe piața financiară globală, devenind vizibilă pentru eventualii investitorii. Mai mult, contextul global este prielnic pentru emiterea eurobondului, iar Moldova ar trebui să facă uz de acest context, oricine s-ar afla la guvernare”, menționează strategistul într-un articoldetaliat la acest subiect.

„De cele mai multe ori, eurobondul este emis în dolari. Moldova a emis un eurobond în valoare de 75 milioane de dolari în 1997, la o dobândă de 9.75%. În 1998, criza financiară din Rusia a contribuit semnificativ la o devalorizare a leului cu peste 100% în perioada 17 august și sfârșitul lui noiembrie. Aceasta a condus la o creștere galopantă a deservirii datoriei externe și a impus Moldova să-și restructureze eurobond-ul, ceea ce a însemnat, de facto, un default în 2002. De atunci, Moldova s-a autoizolat de la piețele financiare internaționale, devenind un proscris din propria dorință. În ultimii ani, ideea revenirii pe piețele financiare prin emiterea unui eurobond sau diaspora bond circula pe coridoarele Guvernului, iar premierul de acum Ion Chicu, fost ministru al finanțelor, a început să fie mai vocal în primăvara anului 2019, inițiind discuții cu câteva bănci globale. În plus, conform Bloomberg, fosta ministră a Finanțelor, Natalia Gavriliță, menționa în iulie că își dorește să creeze condițiile pentru o eventuală emisiune”, relatează Dumitru Vicol.

La moment, ministerul Finanțelor discută cu companiile specializate în aprecierea ratingului de credit pentru țară, pentru a clarifica condițiile de contractare. Au fost examinate căile urmate în plasarea eurobondului de către Armenia și Serbia și notate soluțiile identificate de aceste state în contractarea companiilor de consultanță și pregătirea proiectelor.

Serbia este cel mai recent caz de plasare a eurobondului în rezultatul căruia țara a plasat bonduri în valoare de 2 miliarde de euro, cu o durată de 7 ani, la dobânda de 3,375% anual.

Prim-ministrul a dispus să fie colectate proiectele de importanță națională de la toate autoritățile centrale, să fie examinate și evaluate valoarea și prioritatea lor. Setul de proiecte va fi discutat cu experții naționali din domeniu, pentru a determina o prioritizare maximal rațională. Printre priorități sunt construcția și reabilitarea drumurilor, construcția sistemelor de apeducte și canalizare, investițiile în stațiile de irigare, investițiile în transportul public și obiecte de infrastructură socială.

„Obiectivul emiterii eurobondului este modernizarea și industrializarea țării. Avem nevoie de resurse pentru a impulsiona procesul de creștere a nivelului de viață și de a crea locuri de muncă stabile și bine plătite în raioanele țării”, a menținat Ion Chicu.

Avantajele unui eurobond pentru țările mai puțin integrate în piețele financiare, denumite și frontier markets, precum Moldova sunt multe, menționează strategistul Dumitru Vicol, prezentând câteva dintre beneficiile pentru țara noastră:

1) atragerea fondurilor de investiții cu renume și, respectiv, zeci de analiști vor scrie rapoarte despre Moldova;

2) Moldova va apărea pe harta investițională globală;

3) investitorii vor face analize macro și vor reflecta riscul investițional în randamentele eurobond-ului, iar aceasta ar putea disciplina guvernanții;

4) investitorii străini vor avea, în sfârșit, o estimare reală a riscului de țară, ceea ce îi va ajuta să estimeze mai eficient fezabilitatea proiectelor și ar putea aduce și mai multe investiții;

5) băncile și companiile de asigurări ar putea emite la rândul lor eurobond-uri, fapt ce ar putea micșora costul de finanțare și, respectiv, dobânzile creditelor oferite sau contracte mai avantajoase de asigurări;

6) companiile mari moldovenești la fel ar putea emite eurobond-uri, atrăgând mult râvnita finanțare externă, cum a făcut-o deja Trans-Oil;

7) ar putea impulsiona dezvoltarea pieței financiare locale și ar fi printre primii pași în direcția unui sistem privat de pensii;

8) există posibilitatea refinanțării eurobond-ului ceea ce ar permite Moldovei să nu ramburseze tot împrumutul la scadență, așa cum a făcut, spre exemplu, Armenia, care a emis în septembrie 2019, un eurobond de 500 milioane de dolari de 10 ani, la 4.2% pentru a răscumpăra 80% din alt eurobond de 700 milioane de dolari, emis în 2013, pe 7 ani, la 6.25%;

9) o parte a eurobond-ului poate fi structurată să reflecte și beneficiile unui diaspora bond, în care cei din diasporă să poată investi așa cum a făcut Nigeria în 2015.

Mai detaliat despre eurobond citiți AICI.