Cu toate acestea, cele patru companii care urmează după Trans-Oil constituie în mod colectiv mai mult de jumătate din exporturile moldovenești de cereale.

Este vorba despre Grupul Rusagro, Orom-Imexpo, transnistrenii de la Rostan și Crist-Valg. Top 5 este urmat de peste 20 de companii cu exporturi de peste 10 mii de tone pe an fiecare.

După cum se vede, piața este destul de fragmentată și nu se poate vorbi de monopol. Fragmentarea pieței cerealelor este mai mult o consecință decât cauza inițială a particularității sale – nevoia de investiții relativ mici în active fixe (transport și depozitare), precum și disponibilitatea resurselor de credit în ultimii ani din cauza politicii monetare lejere a Băncii Naționale a Moldovei, ca răspuns la recesiunea globală cauzată de pandemia de coronavirus.

Investițiile mici permit aproape oricărui producător mediu și mare să devină exportator, ocolind traderii locali. Același lucru este valabil și pentru traderii care achiziționează de la producători mai mici, precum și de la cei mari în cazul dificultăților financiare sau logistice ale acestora din urmă.

Potrivit lui Vitalie Butnaru, managerul financiar al Grupului Trans-Oil, în următorii ani piața se va consolida din cauza disponibilității reduse a surselor creditare, care este asociată cu înăsprirea politicii monetare a Băncii Naționale ca răspuns la inflația galopantă, precum și creșterea pe scară largă a costului de cumpărare sau de construcție a mijloacelor fixe. Prețurile la metal, ciment și alte materiale de construcție au crescut vertiginos – cu 100%-200% în ultimii 2-3 ani.

De asemenea, fondurile împrumutate în valută străină, de obicei în dolari americani, vor deveni mai puțin accesibile pentru capitalul circulant. Motivul constă în politica de înăsprire cantitativă lansată de Rezerva Federală a SUA la 1 iunie 2022, pe lângă ciclul de majorare a ratei de bază din aprilie 2022.

Acest lucru este important deoarece piața de cereale și semințe oleaginoase din Marea Neagră este, practic, denominată în dolari SUA, chiar dacă plățile pentru produse se fac în valuta națională ale acestor țări. În consecință, comercianții, precum și marii producători, trebuie să se împrumute în dolari SUA pentru a acoperi riscurile de slăbire a monedei naționale.

O altă caracteristică interesantă a pieței locale este absența completă a jucătorilor mari străini. Motivul este simplu – dimensiunea mică a țării și, prin urmare, a pieței.

Piața de floarea soarelui

Să ne întoarcem la piața de floarea soarelui. Potrivit Biroului Național de Statistică al Moldovei, țara a produs circa 950 mii tone de floarea soarelui în 2021.

Datele Grupului Trans-Oil arată că producția a fost puțin mai mare, la 980.000 de tone. După cum s-a menționat într-unul din articolele precedente, având în vedere că Grupul deține trei fabrici de procesare a oleaginoaselor, acesta nu exportă semințe de floarea soarelui, ci le prelucrează și exportă ulei și șrot, care sunt produse cu valoare adăugată.

În perioada de la 1 iulie 2021 până la 31 mai 2022, Grupul a achiziționat 453 mii tone de floarea soarelui, care au fost direcționate spre procesare. Având în vedere exporturile de floarea soarelui de către producători și traderi, care în perioada respectivă au constituit circa 518 mii tone, este posibil să facem un simplu calcul pe cotele de piață.

Deci, ponderea Trans-Oil pe piața semințelor de floarea soarelui este de aproximativ 46%. Ca și în cazul cerealelor, următoarele șapte companii din clasament au furnizat un volum mai mare de achiziții și, în consecință, exporturi. Evident, nu poate fi vorba de o poziție de monopol pe piață cu o cotă de 46%.

Piața uleiului de floarea soarelui

Acum să ne întoarcem la prelucrarea semințelor de floarea soarelui și producția de ulei. Pentru a înțelege cota de piață a Trans-Oil, trebuie să ne întoarcem în 2011, când Grupul a cumpărat uzina de ulei din Bălți - Floarea Soarelui SA pentru o sumă de 55 milioane de dolari SUA, tranzacția fiind finanțată de Corporația Financiară Internațională, o subsidiară a Băncii Mondiale.

În următorul deceniu s-au investit peste 20 de milioane de dolari în reechiparea uzinei. Astfel, investiția totală s-a ridicat la circa 75 de milioane de dolari. Astăzi, capacitatea de procesare ajunge la 1200 de tone pe zi, cu un volum anual de 350 de mii de tone.

O altă investiție semnificativă a Trans-Oil este construcția de la zero (green field) în 2010 a unei fabrici de producere a uleiului de floarea soarelui în Ceadîr-Lunga.

Capacitatea de procesare a fabricii este de 400 de tone pe zi, cu un volum anual de 110 mii de tone. Această construcție a avut un cost de 18 milioane de dolari. Banii pentru construcția fabricii au fost împrumutați de la WorldBusiness Capital Inc, care este o subsidiară a OPIC – Overseas Private Investment Corporation - agenția guvernului SUA.

Trans-Oil a rambursat acest credit, precum și creditul alocat pentru uzina din Bălți, aproape un deceniu mai târziu – în 2019.

Recent, Grupul a construit o altă fabrică de la zero (green field) la Giurgiulești (raionul Cahul). Compania a alocat 37 de milioane de dolari din fonduri proprii pentru construcția acesteia. Capacitatea de producție va fi de 700 de tone pe zi, cu un volum anual de 230 de mii de tone. Fabrica va fi pusă în funcțiune în curând.

Trans-Oil nu este singurul procesator de semințe de floarea soarelui în Republica Moldova. Mai sunt cel puțin 3 procesatori mai mici. Însă datorită investițiilor foarte mari, de ordinul zecilor milioane de dolari SUA, necesare pentru a lansa o facilitate de procesare la nivel industrial, Trans-Oil este singurul procesator industrial din țară.

Până la război, o concurență acerbă pentru o cotă de piață semnificativă o reprezentau producătorii din Ucraina, care au limitat semnificativ marja operațională a producătorilor mici autohtoni.

Diferența de piață

Pentru a intra pe piața de procesare a semințelor de floarea soarelui la scară industrială e nevoie de câțiva factori. Cel mai important e viziunea și strategia acționarilor și a conducerii. Grupul Trans-Oil întotdeauna realiza ca fără o infrastructură modernă afacerea va fi susceptibilă multor riscuri, uneori existențiale. Încă din anii ’90 ai secolului trecut, Grupul a început să investească în logistică, capacități de păstrare și prelucrare. Urmând viziunea acționarilor, Trans-Oil a investit peste 200 de milioane de dolari SUA în ultimele două decenii, reinvestind toate profiturile obținute de afacere, dar și atragând surse creditare enorme preponderent de la băncile internaționale.

O echipă puternică, competentă și aptă este un factor nu mai puțin de important. Realizarea viziunii acționarilor necesită abilități, expertiză și cunoaștere a industriei, dar și a multor domenii asociate, ca finanțe corporative, raportare financiară după IFRS/SIRF, implementarea politicilor ESG (Environment, Social and Governance), dar și relații bune cu partenerii de afaceri din extern.

Prelucrarea floarea soarelui, în comparație cu businessul cu cereale, necesită investiții mult mai mari în capitalul fix și cel circulant, precum și o piață de vânzare care diferă semnificativ de cea de cereale.

De fapt, prelucrarea floarea soarelui și cerealele sunt două industrii separate. De exemplu, până la evenimentele cunoscute din țara vecină, liderul exporturilor de cereale din Ucraina, compania Nibullon, care a exportat aproximativ 6 milioane de tone de cereale în 2020 (în 2021, Kernel a devenit lider în exportul cerealelor), nu prelucrează semințe de floarea soarelui. Același lucru este valabil și pentru piața din România.

În prezent, producția de ulei de floarea soarelui pentru Grupul Trans-Oil, destinat pieței locale, nu depășește 6%, și asta cu o cotă de 90% din piață locală a uleiului îmbuteliat. Marea parte din uleiul produs e exportat.

---