De Sfânta Maria Mare, femeile căsătorite duc la biserică, dis-de-dimineață, fructe din noile recolte, iar fetele tinere aduc flori pe care le așază la icoane, pentru a primi binecuvântare și protecție asupra familiei. Femeile însărcinate se roagă Maicii Domnului pentru o sarcină ușoară și copii sănătoși.

Tot în această zi se tămâiază mormintele, se deschide sezonul nunților și începe perioada „Între Sântămării”, considerată potrivită pentru semănăturile de toamnă. Ciobanii își coboară turmele de pe munte, semn al apropierii toamnei.

Tradiția interzice aprinderea focului sau munca în gospodărie, fiindcă acestea aduc boală, pagubă și recolte slabe. Fetele nemăritate poartă năprasnic la sân și se roagă la Maica Domnului pentru a-și afla ursitul. Plantele culese în această zi sunt considerate vindecătoare, iar bătrânii cred că, dacă înfloresc trandafirii, toamna va fi lungă și caldă.

Sărbătoarea are origini la Ierusalim, unde se păstrează mormântul Maicii Domnului și icoana făcătoare de minuni „Ierusalimitissa”. Din punct de vedere religios, Adormirea Maicii Domnului încheie șirul marilor praznice care întregesc lucrarea mântuirii.