Limba română, mai ușor de învățat decât germana

Limba română este mai ușor de învățat decât germana pentru vorbitorii de engleză. Aceștia învață mai repede, de asemenea să se exprime în limba rusă decât în ungară, potrivit specialiștilor de la Foreign Service Institute (FSI) din Statele Unite, care au alcătuit o hartă a țărilor europene în funcție de durata de care vorbitorii de engleză au nevoie pentru a învăța o limbă străină, informează bigthink.com, citat de Agerpres.

Limba română, mai ușor de învățat decât germana
(Foto: bigthink.com)

Foreign Service Institute (FSI), aflat în Arlington, un oraș din statul Virginia, reprezintă principalul furnizor pentru guvernul Statelor Unite de cursuri de pregătire în domeniul afacerilor externe, oferind oficialilor americani și cursuri de limbi străine.

FSI este locul în care diplomații studiază limbile de care vor avea nevoie atunci când vor fi distribuiți în diverse posturi în cadrul ambasadelor. Institutul mizează pe o abordare foarte practică în domeniul predării cursurilor de limbi străine, grupându-le în cinci categorii, în funcție de durata de învățare a acestora.

Pub

Harta întocmită de experții de la FSI analizează dificultatea limbilor europene. Institutul oferă cursuri doar pentru acele limbi care sunt necesare în domeniul diplomatic. Acesta este motivul pentru care pe hartă apar și câteva mici zone hașurate în gri.

Astfel, la sediul FSI din Arlington nu există cursuri de bască (zona de la granița franco-spaniolă), bretonă (în vestul Franței), galeză (vestul Marii Britanii), scoțiană și irlandeză. În țările în care sunt vorbite aceste limbi minoritare, diplomații americani se vor exprima în spaniolă, franceză respectiv engleză.

Engleza este o limbă de „categorie 0” (culoarea roz pe hartă), fapt ce înseamnă că americanii trebuie să se exprime fluent atunci când o vorbesc. Engleza este limba oficială în Irlanda și Marea Britanie, dar și în Malta (deși este colorată în gri pe hartă, întrucât această țară are ca limbă oficială și malteza, ce are la bază araba siciliană, și este singura limbă semitică ce deține statut oficial în Uniunea Europeană).

Limbile din „categoria I” (colorate în roșu pe hartă) sunt cele mai ușoare pentru vorbitorii de engleză, care ar trebui să poată să le învețe și să le vorbească fluent în aproximativ 24 de săptămâni, în cadrul unor cursuri intensive.

În această categorie sunt incluse atât limbile germanice (olandeză, daneză, norvegiană, suedeză), cât și cele romanice (franceză, spaniolă, portugheză, italiană, română). Acest lucru poate să pară bizar, întrucât engleza este mai apropiată de primul grup decât de al doilea.

Totuși, istoria specială a englezei contează foarte mult, întrucât această limbă este puternic influențată de franceză (și latină), în special în privința vocabularului. Potrivit unui studiu recent, numărul de cuvinte latine și franțuzești din engleză este mai mare decât cel al cuvintelor de origine germanică (29% respectiv 26%).

Germana, pe de altă parte, împarte multe cuvinte din vocabularul ei de bază cu engleza, dar, potrivit FSI, este o limbă de „categoria II” (hașurată în portocaliu pe hartă) — ceea ce înseamnă că un vorbitor de engleză are nevoie de 30 de săptămâni de cursuri intensive pentru a putea să stăpânească fluent scrisul și vorbitul în această limbă.

Această descoperire pare să infirme însă experiențele lingvistice ale lui Mark Twain, care a scris următorul text: „Studiile mele filologice m-au făcut să ajung la concluzia că o persoană talentată va învăța engleza (scrierea de bază și pronunția) în 30 de ore, franceza în 30 de zile și germana în 30 de ani. Pare evident că cea din urmă trebuie să fie simplificată și reparată. Dacă va rămâne așa cum este, va fi pusă cu blândețe în rândul limbilor moarte, pentru că doar morții dispun de atât de mult timp pentru a o învăța”.

Așadar, de ce este germana mai dificilă decât olandeza — care este deja o limbă înrudită direct cu germana — sau chiar decât româna, care provine dintr-o cu totul altă familie de limbi?

Pentru că, în pofida dimensiunii extinse a înrudirii vocabularului german cu cel englez, gramatica germană este mult mai complexă decât cea olandeză și română — și chiar decât însăși gramatica engleză.

De exemplu, substantivele germane au trei genuri — masculin, feminin și neutru. Împărțirea lor nu este întotdeauna logică. „Der Mann” este masculin și „die Frau” este feminin, însă „das Madchen” (fată) este de genul neutru. Și, la fel ca latina, germana are mai multe cazuri — „des Mannes” (al bărbatului — Genitiv), „zu der Frau” (femeii — Dativ) etc. FSI notează și alte dificultăți majore ale gramaticii germane: conjugarea verbelor, ordinea cuvintelor și prefixele detașabile.

Totuși, germana este mult mai ușoară în comparație cu limbile europene din „categoria IV” (colorate în verde) — în principal, toate limbile slavice (rusă, belarusă, ucraineană, poloneză, cehă, slovacă, slovenă, croată, bosniacă, sârbă, macedoneană, bulgară), două dintre cele trei limbi baltice (lituaniană și letonă), dar și greacă, albaneză, turcă și islandeză.

Ultimele patru sunt complet ininteligibile între ele, la fel cum sunt limbile baltice și familiile de limbi slavice în raport cu toate celelalte, însă împărtășesc același nivel de dificultate.

Potrivit FSI, vorbitorii de engleză au nevoie de aproximativ 10 luni (44 de săptămâni) de cursuri intensive pentru a învăța oricare dintre aceste limbi.

Se poate însă și mai rău de atât. Dacă sunteți un diplomat american staționat în Ungaria, Finlanda sau Estonia, va trebui să vă descurcați cu asteriscul plasat în spatele limbilor din „categoria IV *”. El marchează faptul că aceste limbi nu sunt chiar din „categoria IV”, dar sunt totuși mai dificil de învățat decât, de exemplu, islandeza și greaca. Vorbitorii de engleză vor avea nevoie de aproape un an de cursuri intensive pentru a învăța finlandeza, estona și ungara.

Nu există limbi de „categoria V” în Europa, însă zonele colorate în albastru pe hartă indică locurile în care acestea sunt vorbite: araba este vorbită, de exemplu, în Maroc, Algeria și Tunisia, în partea de sud a hărții. O bună învățare a limbii arabe necesită cel puțin 88 de săptămâni de cursuri zilnice.

De ce este însă araba mai greu de învățat decât turca? Niciuna dintre ele nu este înrudită cu engleza. Turca are totuși o ortografie mai ușoară (în alfabet latin, spre deosebire de arabă), un sistem al cazurilor substantivelor mai puțin complicat și declinări extrem de regulate ale verbelor — toți acești factori se diferențiază de cei din limba arabă.

Nu există limbi de „categoria III” în Europa, însă sistemul creat de FSI nu se oprește la granițele Europei.

Cum ți s-a părut articolul?
  • 0
  • 0
  • 0
  • 0
  • 0

Pub

Pentru a putea comenta, este nevoie să vă autentificați, folosind e-mailul și parola cu care v-ați înregistrat pe UNIMEDIA.

Dacă nu aveți un cont înregistrat pe UNIMEDIA,
înregistrați-vă AICI