Citește toate știrile la acest subiect

Legea cinematografiei între concept și realitate

După 25 de ani de independență, Republica Moldova nu se poate încă lăuda cu o industrie cinematografică, deși cineaștii noștri au ajuns a fi cunoscuți la nivel internațional, fie cu producții proprii, fie colaborând cu studiouri de film de peste hotare.

Un pas important pe care l-a făcut țara noastră în dezvoltarea cinematografiei a fost elaborarea Legii cinematografiei, care a fost adoptată în anul 2014. Doi ani mai târziu, în 2016, a fost creat Centrul Național al Cinematografiei, cu un program promițător, care a dat speranțe că cinematografia moldovenească are viitor. 

Legea cinematografiei între concept și realitate
fotografie simbol (Foto: RIFF)

Deși vedem că legea nu a rămas doar pe hârtie, aceasta a stârnit controverse între cineaști. În timp ce unii o văd funcțională și aplicabilă, alții spun că este interpretabilă și intră în contradicție cu alte legi.

Elaborată de mai mulți specialiști în domeniu, editată și restructurată de Ministerul Culturii și organele abilitate, Legea cinematografie în varianta finală este una generală și, la prima vedere, ar părea că trebuie completată doar cu încă patru regulamente: Regulamentul de finanțare al cinematografiei, Regulamentul Registrului, Regulamentul Arhivei Naționale de Film și Regulamentul de organizare şi funcţionare al Centrului Național al Cinematografiei (CNC).

Pub

Funcțională sau nu?

„Legea, în forma în care este e funcțională, e o lege cadru, pentru că legea în sine reglementează tot domeniul, dar este incompletă pentru că nu sunt încă elaborate regulamentele. După aprobarea legii ne-am dat seama că ea este un cadru general și că toate celelalte stipulări trebuiesc puse în regulamente separate din simpul motiv că legile se aprobă de Parlament, iar dacă noi în procesul de lucru, în procesul de aplicare a legii ne-am fi întâlnit cu lucruri care necesită a fi modificate, atunci o dată-n lună ne-am fi dus la Parlament să solicităm modificări. Acum legea e generală, s-a făcut trimitere la aceste regulamente care pot fi modificate mult mai ușor, prin hotărâri de Guvern”, afirmă Dumitru Marian, unul dintre autorii legii.

Același lucru îl spune și fostul ministru al Culturii, Ghenadie Ciobanu, care este și semnatarul Legii cinematografiei. „În acel moment era funcțională. Legea a instituit Centrul Național al Cinematografiei și aceasta este deja o mare victorie. Așa cum evoluează toate procesele politice și sociale, așa trebuie și legea să fie mereu amendată, cu alte prevederi mai importante, dar dacă nu ar exista cadrul, nu am avea ce amenda.

Ca să funcționeze trebuiesc elaborate metodologii și regulamente. Uneori regulamentele au mai multe pagini decât legea în sine. Important este să existe un cadru care să o aplice. Fără lege ar fi mult mai greu decât cu ea”, este de părere Ghenadie Ciobanu.

Pe de altă parte, directorul Centrului Național al Cinematografiei, Valeriu Jereghi, zice că legea nu este atât de funcțională cum pare la prima vedere, deoarece intră în contradicție cu prevederile altor legi.

„Studiind-o foarte bine, nu este funcțională fiindcă Centrul nu are posibilități de producție de film în varianta dată și e în neconcordanță cu legislația în vigoare.

Nu este o legislație cu care am putea să ne lansăm și după start să lua viteză. Suntem obligați să facem modificări serioase și multiple. N-o spunem din moft și nu din cauză că noi cunoaștem domeniul producției, iar cei care au elaborat această lege nu-l cunosc. Noi studiem legislația funcțională care este diferită”, spune Jereghi.

La moment, Centrul Național al Cinematografiei lucrează paralel și la modificările necesare legii.

„Modificări trebuiesc chiar la compartimentul „Registrul Cinematografic” în care se găsește noțiunea de „viză de exploatare”, aceasta contravine cu legislația în compartimentul aplicării sancțiunilor. În acest sens ar trebui să fie completate cel puțin încă alte patru legi care ar permite circuitul: cineastul a depus actele și primește viza de exploatare, în cazul în care nu a îndeplinit cerințele vizei de exploatare, acestuia i se aplică anumite sancțiuni”, explică directorul CNC.

O altă noțiune este „Arhiva Națională de Film” care se contrapune cu Legea privind Fondului Arhivistic a Republicii Moldova la aspectul strategic și anume prin termenul de „național”. „Legea Fondului Arhivistic prevede că toate arhivele din Republica Moldova trebuie să fie coordonate cu acest Fond, iar termenul de „național”, după ierarhie, este mai presus decât Legea cu privire la Fondul Arhivistic. Pentru a fonda Arhiva Națională de Film, trebuie să schimbăm Legea fundamentală a Republicii Moldova la compartimentul funcționării ca instituție autonomă, pentru că toate arhivele naționale de film sunt structuri autonome”, zice Jereghi.

O altă modificare propusă de CNC se referă la statutul instituției. „În lege scrie că suntem instituție publică, de facto suntem instituție de rangul II a Ministerului Culturii. Diferența constă în autonomie și gestionare. Bunăoară în anul 2017 ni s-au oferit 6 milioane de lei, dacă statutul era altul, atunci noi ai fi putut fi mai flexibili și autonomi în repartizarea acestor bani, dar sub anumite criterii”, mai spune Valeriu Jereghi.

„Fără completarea legii, este imposibil. Nu putem include în regulamente unele scăpări ale legii”, conchide șeful CNC.

Regulamentele neelaborate ale legii sau cum va cheltui cinematografia 6 milioane de lei în jumătate de an

Pentru anul 2017, Guvernul a alocat 6 milioane de lei destinați dezvoltării cinematografiei moldovenești. O sumă de bani impunătoarea, spun unii, dat fiind faptul că suntem la început de cale. Totuși banii riscă să nu fie cheltuiți pentru că nu avem încă aprobat un regulament de finanțare.

O dată cu instituționalizarea Centrului Național al Cinematografiei au început a fi elaborate și Regulamentele de funcționare ale legii. Regulamentul de Finanțare a fost deja elaborat de CNC și trimis spre aprobare Ministerului Culturii și altor instituții de resort. Deși ne aflăm la finalul lunii martie, regulamentul încă nu a fost adoptat. În dată ce acesta din urmă va fi aprobat, va fi lansat concursul de granturi pentru cineaști, unde vor putea aplica cu proiecte cinematografice pe care să le realizeze până la finele lui 2017.

Potrivit legislației în vigoare, bugetul aprobat și alocat la început de an trebuie să fie epuizat până la sfârșitul aceluiași an, altfel banii se întorc în bugetul statului, ceea ce riscăm și în cazul de față.

„Suntem în martie și nu s-a făcut nimic, ceea ce îi pune în gardă pe cineaști. Suntem o cinematografie tânără, o cinematografie care trebuie să se reinventeze și să renască, astfel este necesar de adoptat un sistem mai flexibil de finanțare.

 Fondurile de film sunt un garant al susținerii locale, de aceea ar fi bine ca cineastul să poată aplica pentru un fond. Îl primește, statul îi dă banii, dar să nu fie constrâns să-i cheltuie până la sfârșitul anului respectiv”, este de părăre Dumitru Marian.

Totodată, cineastul mai spune că nu este exclusă probabilitatea că dacă în acest an nu se vor cheltui toți banii alocați, în anul următor statul ar putea să mai scadă din buget. „În 2018 Guvernul ar putea spune că oferă cinematografiei mai puțin bani, pentru că, dacă n-a reușit să-i cheltuie pe toți, înseamnă că i s-au oferit prea mulți. Totuși efortul făcut de Ministerul Culturii în acest an este unul foarte mare, dat fiind faptul că a obținut tocmai 6 milioane de lei”, conchide Marian.

Dilema utilizării bugetului pentru producție cinematografică în valoare de 6 milioane de lei în doar 6 luni a fost discutată în repetate rânduri la Centrul Național al Cinematografiei. Directorul Valeriu Jereghi afirmă că urmează să ducă discuții cu ministerele responsabile pentru ca bugetul destinat cinematografieii să fie disponibil pentru doi ani, și nu doar unul, cum e în restul domeniilor de activitate.

„Dacă Guvernul face acest exclusiv pentru cinematografie, ne salvează. Cineaștii care se lansează în producție la începutul anului reușesc să primească banii în cele trei tranșe, însă cei care își planifică activitatea în a doua parte a anului, nu vor reuși nicidecum”, afirmă Valeriu Jereghi.

Totuși regulamentul nu poate fi aprobat până când nu se rezolvă problema bugetului. Șeful CNC își exprimă încrederea că se va putea ajunge la un numitor comun în favoarea cinematografiei.

Doar după ce va fi aprobat regulamentul de finanțare, va fi lansat concursul de proiecte. Astfel, timp de 30 de zile, cineaștii vor putea aplica pentru a primi granturi și a produce filme.

„Ministerul Culturii a reușit să revadă în bugetul pentru 2017 resurse pentru cinematografie, care sper să nu se investească doar în producție de film, dar și în proiecte de instruire a cineaștilor, ateliere, workshop-uri. Nu ne putem aștepta la producții spectaculoase dacă nu vom avea specialiști bine instruiți”, își expune opinia Dumitru Marian.

Și administrația CNC-ului spune că o parte din bani va fi destinată pentru instruirea breslei cinematografice din Republica Moldova.

„Nu putem oferi banii pentru proiecte fără substanță doar ca să cheltuim toată suma. Bineînțeles că-i vom investi și în diverse workshop-uri, traininguri pentru cineaști, dar în mare parte sunt destinați producției”, mai spune Valeriu Jereghi.

Legea cinematografiei – un mic pilon al colaborărilor internaționale

În pofida neconcordanțelor din Legea cinematografiei, datorită implementării acesteia și creării Centrului Național al Cinematografiei, în doar câteva luni CNC-ul din Republica Moldova a reușit să stabilească colaborări cu CNC-ul din România, de asemenea Ambasada Franței și a Statelor Unite ale Americii s-au arătat deschise să acorde suport cineaștilor din Republica Moldova prin organizarea diverselor ateliere și proiecte de instruire. Ba mai mult, Ambasada SUA va oferi și finanțare pentru șase filme ale tinerilor regizori de la noi.

Încotro, cinematografie moldovenească?

Realizările recent obținute în domeniul cinematografiei dau speranțe că există perspectivă ca această artă să prindă rădăcini adânci și să de-a roade bogate peste ani. Un Centru Național al Cinematografiei a fost instituit, statul s-a întors cu fața spre arta filmului și se arată deschis să o susțină, acum mingea e în terenul cineaștilor, or e de datoria acestora să se consolideze în dezvoltarea industriei cinematografice de la noi. Totuși, această dezbinare a breslei cinematografice, care este vizibilă la moment, nu ar face decât să știrbească din imaginea culturii Republicii Moldova.

Rămânem însă cu speranța ca această „mână” de cineaști buni pe care îi are Republica Moldova, o să se unească pentru a produce filme care peste ani să ne ducă faima în lume, ca să obținem într-un final ceea ce s-a propus și prin lege: instituționalizarea acestei arte, ca ea să devină încet o industrie.

Articolul a fost realizat în cooperare cu Programul de Cultura si Creativitate al UE-Parteneriatul Estic 2015 – 2018 - www.culturepartnership.eu și pagina de Facebook - EU-Eastern Partnership Culture and Creativity Programme.

Cum ți s-a părut articolul?
  • 0
  • 0
  • 0
  • 0
  • 0

Pub

Pentru a putea comenta, este nevoie să vă autentificați, folosind e-mailul și parola cu care v-ați înregistrat pe UNIMEDIA.

Dacă nu aveți un cont înregistrat pe UNIMEDIA,
înregistrați-vă AICI