ora: 14:34, 19 mai 2017 4068 1

(doc) Rezultatele raportului privind discursul de ură împotriva persoanelor LGBT: 32% din moldoveni consideră că homosexualii ar trebui să fie condamnați la închisoare


(doc) Rezultatele raportului privind discursul de ură împotriva persoanelor LGBT: 32% din moldoveni consideră că homosexualii ar trebui să fie condamnați la închisoare
fotografie simbol
Foto: UNIMEDIA

GENDERDOC-M a prezentat ieri, în cadrul unui conferințe, datele finale ale raportului privind discursul de ură împotriva persoanelor LGBT. 

Rezultatele acestuia nu sunt deloc îmbucurătoare pentru Republica Moldova, dat fiind faptul că indicele discriminării se află la un nivel înalt.

Datele raportului susțin că persoanele LGBT sunt de departe cel mai puțin acceptat grup minoritar din Moldova. Doar 18% dintre cetățenii Republicii Moldova doresc să le accepte ca cetățeni și numai 1% în calitate de membri ai familiei.

Conform unui sondaj din 2015, 83% nu acceptă persoanele LGBT ca atitudine generală, 80% consideră că nu ar trebui să li se permită să organizeze evenimente publice sau să apară în mass-media, 66% spun că ar trebui tratate sau instituționalizate, 57% cred că homosexualitatea ar trebui să fie pedepsită într-un fel, 32% dintre cei care consideră că ar trebui să fie condamnați la închisoare.

 

Nu este surprinzător că doar 7% dintre respondenți au spus că știu de fapt un homosexual sau o lesbiană. Acceptarea raportată a scăzut de fapt din 2010, posibil datorită reacției foarte vocale și ostile a Bisericii față de legislația anti-discriminare elaborată și adoptată în acea perioadă. Numerele sunt doar puțin mai bune în capitală și se corelează pozitiv cu educația și statutul socio-economic. Minoritățile etnice și religioase au avut tendința de a accepta mai puțin persoanele LGBT.

Potrivit studiului, Republica Moldova este un loc straniu în ceea ce privește persoanele LGBT. Pe de o parte, există o lipsă uluitoare de acceptare socială: studiile au găsit în mod constant doar 1% dintre respondenți dispuși să accepte o persoană LGBT ca membru al familiei. Acest lucru poate fi înțeles prin prisma istoriei. Între anii 1950 și 1980, când activismul, cercetarea și dezbaterile publice au schimbat percepția persoanelor LGBT din Europa Occidentală și de Nord, Moldova fusese parte a Uniunii Sovietice cu spațiul limitat de disidență, procese sociale distincte și cu o agendă publică diferită, susțin raportorii.

Pe de altă parte, cel puțin pe hârtie, Moldova are un cadru legal care oferă un punct de pornire pentru combaterea discriminării și promovarea egalității pentru persoanele LGBT. După obținerea independenței, Republica Moldova s-a grăbit să se alăture Consiliului Europei și OSCE, iar din 2003, a declarat un interes pentru o asociere mai strânsă cu Uniunea Europeană.

Angajamentele referitoare la drepturile omului față de aceste instituții au influențat puternic procesul de elaborare a legilor în noul stat independent, dar și au adus critici privind implementarea slabă a acestora. Responsabilitatea locală a legislației privind drepturile omului, precum și înțelegerea principiilor sale fundamentale și a relevanței lor în viața de zi cu zi, rămân slabe în afara comunității apărătorilor drepturilor, și uneori chiar în cadrul acesteia.

Cu toate acestea, în ultimii ani s-au înregistrat câteva modificări care vor fi discutate mai detaliat în secțiunile următoare. A fost adoptată prima lege antidiscriminare care desemnează o orientare sexuală o caracteristică protejată (numai în ceea ce privește ocuparea forței de muncă). Organizațiile pentru drepturile LGBT au câștigat victorii importante în instanțe. Apariția vocilor locale în sprijinul drepturilor LGBT în mass-media, societatea civilă, comunitățile creative și academice a îmbogățit discuțiile publice.

Discursul de ură ș homofob al politicienilor și liderilor religioși a fost întâmpinat cu dezaprobare de către instituțiile mass-media. Marșurile de solidaritate au avut loc la Chișinău timp de trei ani consecutiv și au atras mai mulți oameni și o acoperire pozitivă în fiecare an, în ciuda (și parțial datorită) protestelor contra agresiunii.

Subiectul drepturilor LGBT a devenit mai puțin un tabu și au apărut mesaje de solidaritate între activiștii pentru drepturile LGBT și alte grupuri disprețuite de discriminare, suprimarea disidenței și implicarea bisericii în politică.

Social
 
Căutare
Login
Top taguri
Blogs.UNIMEDIA