Ziua de 1 Mai nu a fost aleasă întâmplător. Revoluția industrială, la nivel global, a însemnat introducerea unor mașini și utilaje noi care funcționau încontinuu. Se muncea în condiții grele timp de 10-16 ore pe zi, potrivit www.iww.org. Prin urmare, spre sfârșitul secolului al XIX-lea clasa muncitoare a început să ducă o luptă constantă pentru a obține ziua de lucru de opt ore.

În 1884, în încercarea de a le face muncitorilor viața mai ușoară, în cadrul convenției naționale de la Chicago, Federația Organizațiilor Meșteșugărești și a Uniunilor Sindicale (care a devenit mai târziu Federația Americană a Muncii) a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca opt ore să constituie ziua legală de muncă de la și după 1 mai 1886. În anul următor, Federația și-a reiterat proclamația declarând că va fi susținută de greve și demonstrații.

La 1 mai 1886 peste 300 000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărșăluit pentru a-și susține cauza, fiind prima dată când a fost sărbătorită ziua de 1 Mai. Cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago, unde numărul greviștilor ajunse la peste 65 000, lucrurile au escaladat și poliția a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morți și răniți.

În 1889, Congresul Internaționalei a II-a a decretat 1 Mai ca Zi internațională a muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, se arată pe http://indiatoday.intoday.in/. Primele manifestații au avut loc în 1890, atât în SUA, cât și în principalele țări europene. De atunci, an de an, în această zi muncitorii au prilejul să-și exprime public cererile privitoare la condiții mai bune de muncă.

Statele Unite și Canada sărbătoresc Ziua muncii în prima zi de luni a lunii septembrie. În SUA, președintele Grover Cleveland (1885-1889 și 1893-1897) îngrijorat de amenințarea politică a acestei sărbători create de socialiști a decretat în 1894, ca Ziua muncii să fie marcată în prima zi de luni a lunii septembrie. Și în anii 50, președintele Dwight D. Eisenhower (1953-1961) a continuat aceeași politică, declarând ziua de 1 mai, Ziua loialității în SUA.

În perioada comunistă, în statele socialiste se desfășurau manifestații ample la care participau oamenii muncii, tinerii și sportivii. Era un prilej de a se „raporta marile realizări”.

În fostele țări comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițîndu-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.

În perioada regimului comunist, în Repuvlica Moldova de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. Mulţi dintre moldoveni merg la picnicuri în această zi, iar sindicatele organizează acţiuni stradale.

În prezent, în cele mai multe state, ziua de 1 mai este zi liberă — numită Zi a muncii sau a muncitorilor. Pe de altă parte, în numeroase țări din întreaga lume au loc manifestații ale sindicatelor care folosesc acest prilej pentru a-și face publice revendicările sociale sau profesionale.

---