Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor, dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele. Uneori, Sânzienele sunt sinonime cu Drăgaicele, manifestându-se, potrivit superstiției, în ziua sfîntului Ioan Botezătorul, ce are loc pe 24 iunie.

În popor, se credea că noaptea care preceda ziua de Sânziene este una magică în care toate minunile sunt posibile. Tot în aceasta noapte, atât forțele binelui cât și cele ale răului ating apogeul.

Numele de Sânziene provine de la zeița romană Santa Diana, patroana vânătorilor și a pădurilor. Semnificația acestei sărbatori este una a iubirii și a fertilității.

Potrivit legendelor, acestea spun că sânzienele sunt niște fiinte foarte frumoase care trăiesc pe câmpii sau în paduri. Acestea se prind în horă și conferă florilor sau buruienilor întrebuințări deosebite. Plantele devin de leac, care să ajute oamenii să amelioreze sau să vindece toate bolile.

Totodată, de această sărbătoare, fetele nemăritate își pot face diverse vrăji prin care să-și cunoască ursitul. Acestea își mai pot face coroniță din flori, apoi să o arunce, iar dacă aceasta se agață de horn, atunci în curând în viața ei va avea loc o schimbare, și anume cununia.

---