„Noi avem un Guvern în centrul Chișinăului și un Parlament, ambele inutile..

(și o Catedrală ).

Cel mai scump pământ din Chișinău și noi ținem pe el miniștri și deputați. Cu tot respectul, aceștia pot face ședințe și la Băcioi undeva ori la Trușeni (unde li-s afacerile).

Și pământul ăsta, în centrul Chișinăului, trebuie valorificat pentru lucruri care să aducă bani statului...De exemplu popușoi și răsărită”, a comentat Vitalie Sprînceană.

Ulterior, activistul a făcut mai multe precizări pe marginea subiectului:

„Să zicem că declarația despre demolarea penitenciarului 13 (clădire istorică din sec. XIX, fără statut de protecție, dar cu potențial de a-l obține) și construcția unor hoteluri pentru trilioanele de turiști care vizitează zilnic Moldova și clădiri de oficii pentru milioanele de companii care asaltează țara, e o simplă fumigenă lansată de prim-ministrul Vasile Tofan pentru a mai stinge discuția despre istoria cu eșecul statului de a preveni furtul de date personale a 1/3 din cetățeni…

Să zicem că un alt penitenciar nu e gata încă și toată istoria asta e un morcov dat opiniei publice ca să mai discute și altceva decât modul cum „istoria de succes” și „hub-ul de securitate digitală” care este Moldova au fost sparte și furate ziua în amiaza mare…

Să zicem.

Dar hai să zicem că el chiar vorbește serios și declarația asta că acolo este „cel mai scump pământ din Chișinău, iar noi ținem deținuți. Cu tot respectul, poate să stea și la Băcioi undeva, sau în afară, sau unde vrem noi să o construim. Și pământul ăsta, în centrul Chișinăului, trebuie valorificat pentru lucruri care să aducă bani statului” exprimă o viziune și o intenție…

Pe mine personal, viziunea din spatele declarației mă cam îngrozește…Pentru că transmite ideea că deținuții ar fi niște oameni de mâna a doua, care nu ar merita să stea în centrul orașului (și chiar în oraș) și pot fi măturați de colo-colo.

Deținuții nu-și pierd demnitatea de oameni dacă ajung la pușcărie…Unii se află pe nedrept, majoritatea se află temporar la penitenciarul 13.

Proximitatea de oraș e la fel de necesară ca și altor cetățeni: procese de judecată, acces la servicii administrative, medicale, juridice etc. Ei au dreptul de a beneficia de aceste servicii la fel ca oricare alt cetățean…

Adică au dreptul la oraș, cel puțin la fel de mult ca… dezvoltatorii imobiliari ai lui Tofan…

Mai e ceva, nu știu de ce Vasile Tofan nu se gândește că, într-o țară ca a noastră, oricine ar putea ajunge la Penitenciarul 13, inclusiv foști prim-miniștri. Au mai fost cazuri (Vlad Filat poate povesti). Au mai trecut pe acolo foști deputați, miniștri etc.

(Eu în general sunt pentru desființarea generală a pușcăriilor, dar asta e o altă discuție. Și tot nu aș demola fostul penitenciar, dar i-aș da un alt uz…)”.

Guvernul a aprobat, în ședința de astăzi, inițierea negocierilor și semnarea Amendamentului nr. 3 la Acordul de împrumut dintre Republica Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru construcția penitenciarului din Chișinău. Premierul Vasile Tofan a venit cu un comentariu critic la subiect. „Pe cel mai scump pământ din Chișinău noi ținem deținuți. Cu tot respectul, pot sta și la Băcioi undeva, sau în afară, iar pământul din centrul capitalei trebuie valorificat pentru lucruri care să aducă bani statului - să fie un hotel acolo, birouri, orice o fi, dar să nu să stea chiar criminalii din țara asta”, a menționat acesta.

În luna septembrie 2020 urmau să înceapă lucrările de construcție a unui nou penitenciar, care îl va înlocui pe cel cu numărul 13, amplasat în centrul Chișinăului. Deși lucrările de proiectare au început acum 4 ani, încă în noiembrie 2016, ani la rând nu s-a reușit selectarea companiei care să construiască peniteniciarul. UNIMEDIA a discutat atunci cu managerul proiectului, Igor Eșanu, care anunța noi termene: în maxim două luni se va decide compania învingătoare a tenderului, iar până în 2023 Moldova va avea un penitenciar nou. Vedeți AICI care erau în 2020 companiile rămase în concurs, ce oferte au prezentat, dar și ce presupunea proiectul noului penitenciar.

Licitația repetată a fost anulată, iar managerul de proiect, Igor Eșanu, și-a dat demisia la începutul anului 2021.

În ianuarie 2022, ministrul de atunci al Justiției, Sergiu Litvinenco, declara că ar fi nevoie de patru ani pentru a construi un nou penitenciar, care l-ar înlocui pe cel cu numărul 13. Litvinenco anunța, atunci, că la acea etapă a fost inițiat concursul pentru selectarea companiei care se va ocupa de construcția acestui penitenciar: „Trebuie să facem totul pentru ca în 2000..., patru ani, de obicei, să avem construit acest penitenciar”.

În aprilie 2024, pușcăria care ocupă un lot cât un cartier chiar în inima capitalei a împlinit 160 de ani de când și-a deschis sau, mai bine zis, și-a închis ușile sub lacăt, iar la geamuri și-a pus gratii. În acest răstimp, mult-cunoscutul Penitenciar nr.13 nu și-a sistat activitatea nici pentru o zi, iar celulele au devenit martore a mii și mii de destine schimbate de arestul preventiv aplicat inclusiv pentru deputați, miniștri, premieri, oameni de afaceri sau pungași. Deși organizațiile pentru drepturile omului bat alarma că în pușcărie condițiile sunt departe de termenul „uman”, directorul instituției a dat asigurăril, într-un reportaj realizat de UNIMEDIA, că se depun toate eforturile pentru a schimba situația, în condițiile în care ideea de construcție a unui nou penitenciar stă la nivel „de hârtie” deja de 10 ani.

În februarie 2025, Parlamentul a aprobat proiectul pentru ratificarea Acordului dintre Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Oficiul Națiunilor Unite pentru Servicii de Proiect (UNOPS), privind construcția unui nou penitenciar în mun. Chișinău. Suma pe care țara noastră o împrumută pentru lucrările de construcție se ridică la peste 71 milioane de euro, le-a comunicat deputaților Eduard Serbenco, secretarul de stat al Ministerului Justiției.

---