„Mă numesc Marina Guzun, am 39 de ani, locuiesc în Italia, la Treviso, sunt mamă a trei copii. Istoria mea de dragoste, una foarte frumoasă, s-a terminat din cauza unei trădări. Ex-soțul meu m-a înșelat cu o persoană cunoscutî din Moldova și aici a început tot calvarul”, așa și-a început povestea eroina monologului.

„Toți ne spuneau că e prea devreme și că o să ne despărțim, dar noi aveam visurile noastre”

Marina și-a întâlnit viitorul soț la 16 ani: „Pentru prima dată l-am văzut la discotecă. Din start ne-am atașat unul de altul, ne-am plăcut, ne-am îndrăgostit. Așa a început istoria noastră de iubire. Părinții erau categoric contra, pentru că eram prea tineri. Dar noi am vrut să locuim împreună, să ne facem studiile împreună. Vara ne-am certat și fără să ne punem de acord, am nimerit la același liceu. De acolo ne-am împăcat, am decis să locuim la aceeași chirie și nu ne-am mai dezlipit o secundă unul de altul. Eram singurii dintre prietenii noștri care eram atât de legați. Toți ne spuneau că e prea devreme și că o să ne despărțim, dar noi aveam visurile noastre, să plecăm ori în America, ori în Italia”.

„Atât de tare ne iubeam că nu conta părerea nimănui. Eram geloasă, dar nu paranoică”

După liceu, Marina a făcut studii la USM, specialitatea management, iar iubitul ei pe atunci - ASEM: „Nu a mai absolvit, pentru că nu i-a plăcut niciodată: „În această perioadă am avut câteva situații, pentru că prietenii lui îl provocau, dar eu conștientizam că eram cea mai tânără care m-am pus într-o relație atât de serioasă, însă atât de tare ne iubeam că pentru mine nu conta părerea nimănui. Câteodată aveam dubii când pleca pe noapte, să vândă mașini sau se reținea în vreun club, eram geloasă, dar nu paranoică”.

„Era o relație bazată pe iubire și pe încredere: Ne-am râs, am plâns, am construit, ne-a lipsit, am mers la risc”

„Îmi vin lacrimile prin câte momente importante pentru relația noastră am trecut împreună: „Ne-am râs, am plâns, am construit, ne-a lipsit, am mers la risc”. Erau, nu erau bani, era ok totul numai să fim împreună. Era o relație bazată pe iubire și pe încredere”, își amintește eroina.

„W-a întâmplat minunea, am rămas însărcinată. Ultimul examen de stat l-am susținut cu burtică”

La 21 de ani, au programat nunta: „Între timp, s-a întâmplat minunea, am rămas însărcinată. Ultimul examen de stat l-am susținut cu burtică. Am reușit să susțin și examenele, și să fac nunta. Am avut o nuntă foarte frumoasă, cuj peste 200 de persoane, eram ca doi hulubași”.

„Am luat cu împrumut 8000 € pentru vize, eram cu copil mic, nu puteam merge în Italia prin păduri și buruiene”

După ce Marina a născut fetița, pe care au numit-o Magdalena, cuplul a decis să plece în Italia: „Cu ea micuță de 10 luni am plecat. Nu ne-am găsit foarte bine la început, ne lipsea cunoașterea limbii, mașina, casa. Locuiam la mama soacră, dar nu era confortul pe care îl aveam la Chișinău. Mai ales că am și luat cu împrumut 8000 de euro, pentru vize, eram cu copil mic, nu puteam merge prin păduri și buruiene. A fost devastant. Apoi el s-a angajat ca șofer, a învățat limba. Apoi ne-am mutat la Treviso, unde erau stabilite multe rude de ale mele. Aveam multe dificultăți, dar chiar dacă ne era greu, el era foarte respectuos, tot banul îl aducea în familia, făcea așa încât să nu ne lipsească nimic - dragoste, mâncare, distracție pentru copil, mare, munte”.

„După lucru, câte 7-8 ore continua să studieze, la calculator, cum se produce mobilierul. Voia ceva al nostru”

Cu timpul, soțul Marinei s-a angajat la o fabrică de mobilă, unde a și învățat totul despre acest business, care ulterior era să devină unul de familie: „Studia acasă, zi și noapte, eu îl susțineam, lucram chelneriță la un local prestigios, ca să învăț și limba. Ajungeam acasă, el era foarte obosit după fabrică, dar câte 7-8 ore continua să studieze, la calculator, cum se produce mobilierul. Îmi spunea: „Marina, într-o zi, noi vom crea ceva enorm, vom fi independenți, dar vreau și să lucrăm împreună””.

„Ccâteodată adormeam ținându-ne de mână și plângând”

La un moment dat, au plecat în Franța, în speranța că se vor aranja mai bine, dar au fost deportați în Moldova: „A trebuit să împrumutăm iar 7000 de euro, fetița o lăsasem în Italia, la mama soacră, ca să revenim. Când îmi amintesc prin câte greutăți am trecut, câteodată adormeam ținându-ne de mână și plângând”.

„Eram în al 9-lea cer. Tot la ce am visat a început să se realizeze”

După mai multe încercări fără succes, cuplul a reușit să obțină un credit, pentru a-și deschide propria fabrică de mobilier: „Eu am început să învăț tot ce e legat de logistică, el se ocupa de desen, proiecta, se ocupa de clienți. Eram în al 9-lea cer. Tot la ce am visat când am plecat din Moldova a început să se realizeze. Fiecare contract semnat îl sărbătoream, eram atât de fericiți”.

„Mă gândeam că am familia perfectă, pe care și-o dorește fiecare femeie. Și el era fericit”

Al doilea copil s-a născut până la deschiderea fabricii: „L-am numit Damiano, l-am programat, am vrut tare să avem și un băiețel. Eram în culmea fericirii toți. Era familia perfectă. Doar că, pentru el familia perfectă era cu trei copii. Am zis ok, dar pentru că aveam casa de construit, fabrica de întreținut, trebuia să fim prezenți permanent. El îmi tot repeta: „Până la 40 de ani ai tăi sigur mai fac al treilea copil”. Eu râdeam, pentru că eu știam câte trag cu copii și să fiu și la lucru. Nu am avut niciodată concediu de maternitate. Mergeam cu doi copii la fabrică, cu scăunel, cu biberon, alăptând, cu 10 mii de lucruri după mine. Acasă vopsește pereți, ai grijă de grădină, flori. Nu mai avema timp să mă gândesc la al treilea copil. Dar el mă ajuta în totul. Ambii lucram, veneam acasă, găteam mâncare, aveam grijă de copii, se trezea și noaptea, schimba scutece, era iubitor și ca soț, și ca tată. Mă gândeam că am familia perfectă, pe care și-o poate dori fiecare femeie. Și el era fericit, spunea că avem tot la ce am visat”.

„Nu i-a lipsit niciodată nimic bărbatului acesta”

Eu reușeam totul, permanent eram îngrijită, reușeam și să gătesc, și să-i fiu prietenă, și antreprenoare, iubita lui. Nu îi lipsea nici iubirea. Chiar dacă ne certam, niciodată nu ne culcam separat. Dacă mă culcam în salon, el venea și mă gâdila până îmi trecea ciuda. Permanent eram prezent ca și cuplu sută la sută. Nu i-a lipsit niciodată nimic bărbatului acesta. Nici mie, el a fost primul meu bărbat și singurul până la 33 de ani. Niciodată nu m-am imaginat să am alt bărbat, cu toate că pe parcurs la fabrică am văzut mulți bărbați galanți”.

„Aveam contracte cu branduri importante: Geox, Benetton, MonteGrappa”

Fabrica lor a început să aibă un succes tot mai mare în Italia: „Aveam contracte cu branduri importante din Italia și din toată lumea: Geox, Benetton, MonteGrappa etc. Aveam mereu de lucru, făceam vitrine pentruj magazinele unor branduri importante. Eu aveam de lucru în oficiu, în birou, mă ocupam de contabilitare, uneori duceam prototipul direct la clienți, pentru a primi aprobarea.”

„Totul funcționa perfect, în sfârșit aveam fabrică, o casă, îmi părea că visam”

După câțiva ani în Italia, soții au decis să mute producerea în Moldova: „Producerea în Moldova ar fi costat mai ieftin. Am ajuns la faza unde totul funcționa perfect, în sfârșit aveam fabrică, o casă pe care o reconstruiserăm cum voiam noi. Am ales o casă care seamănă cu casa părinților mei din Moldova. Lui i-a plăcut foarte mult stilul casei. Char îmi părea că visam: dasam, cântam, găteam împreună, copiii ne vedeau așa, eram fericiți, un cuplu plin de viață, realizat, ne plăcea foarte mult să călătorim, ca familie”.

„Dumnezeu ni l-a dat așa, de parcă trebuia să fie cireșica pe tort”

În timpul unei călătorii în America, Marina și soțul său au decis să conceapă al treilea copil. Le-a reușit, dar în timpul sarcinii a început tot calvarul, care ulterior, a dus și la destrămarea familiei.

„Când eram însîrcinată cu al treilea copil, a început coșmarul în viața noastră”

Cum a aflat Marina că soțul său o înșeală cu o cântăreață din Moldova, când i-a spus acesta adevărul, și-a cerut sau nu iertare și ce a urmat după aflați din monolog:

---